Cosmetică şi un pic de cultură - cu ocazia zilei internaţionale a grupărilor etnice indigene din lume

Cei între 340 şi 400 de milioane de băştinaşi se văd mereu confruntaţi cu aceleaşi probleme: dezmoştenirea de pământurile pe care s-au născut, exploatarea resurselor lor naturale, distrugerea limbii şi a culturii lor. De aceea, ONU şi-a propus în 1994 să contribuie la ameliorarea condiţiilor de viaţă ale băştinaşilor, inaugurând astăzi „ziua mondială a populaţiilor indigene din lume”.

Ziua mondială a sănătăţii, ziua internaţională a păcii, iar acum şi „ziua internaţională a populaţiilor indigene din lume”. Anul acesta, ONU comemorează 64 de zile internaţionale consacrate diferitor ţeluri ale sale, respectiv aducerii lor în centrul atenţiei opiniei publice, pentru a ameliora astfel nenumăratele situaţii deficitare din lume. Ce anume se întâmplă de ziua populaţiilor indigene, ne povesteşte Theo Rathgeber din partea Forumului pentru drepturile omului:

„Naţiunile Unite organizează astăzi la Geneva o manifestare culturală, oferind indigenilor prilejul de a se prezenta cu ajutorul muzicii, al dansurilor şi al tradiţiilor lor. O serie de evenimente culturale au fost organizate în acest scop pentru a-i aduce în centrul atenţiei în plan internaţional”.

Ywonne Bangert, din partea Societăţii pentru popoarele periclitate, adaugă:

„Pentru populaţiile indigene, ziua aceasta internaţională este foarte importantă prin valoarea ei simbolică. De asemenea, li se acordă, prin acest eveniment, respect în plan internaţional, oferindu-li-se în acelaşi timp oportunitatea de a-şi desfăşura relaţiile publice la nivel internaţional”.

ONU a consacrat populaţiilor indigene nu doar o zi comemorativă, ci o întreagă decadă, deceniul internaţional al grupărilor autohnone, adică indigene, din toată lumea, care a durat din 1994 până în 2005. Din păcate, în afara titlului, deceniul internaţional nu a însemnat mai nimic, deoarece cel mai important aspect care avea să fie realizat în această perioadă, a eşuat, şi anume Carta comună pentru protecţia drepturilor omului ale indigenilor. Theo Rathgeber din partea forumului pentru drepturile omului explică:

„Lumea a presupus pe bună dreptate că a fost vorba, de fapt, doar de o măsură de cosmetizare. Este a doua tentativă a Naţiunilor Unite de a consacra un deceniu întreg drepturilor omului ale indigenilor, dar, ca şi prima oară, succesele reputate cu adevărat în acest domeniu se pot număra pe degetele de la o mână”.

Proaspăt înfiinţatul Consiliu ONU pentru drepturile omului a realizat, ce-i drept, recent, anume în iunie 2006, o primă versiune a mult aşteptatului document. Dar membri de vază, precum Rusia şi Canada, au respins proiectul, demonstrând că în spatele acestei declaraţii comune se dă o luptă grea, motivată de diversele interese politice, legate de resursele naturale şi diferite aspecte financiare. Fie că e vorba de petrolul nordamerican, de lemnul exotic din America Latină, sau de rezervele de uraniu şi minereu din Australia – mulţi politicieni se tem că populaţiile indigene ar putea reclama fie independenţa teritoriilor lor, fie despăgubiri pentru resursele lor naturale.

În ciuda opoziţiei unor membri ONU, proiectul Chartei va fi supus la sfârşitul anului examinării de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite. Nimeni, însă, nu se încumetă să prezică rezultatul.