1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Corupţie cu alibi european

Firmele de transport acuză guvernul că utilizează normele europene ca alibi pentru afaceri dedicate clienţilor politici.

Firmele de transport au declanşat luni un protest amplu oprind întreaga activitate ca reacţie faţă de politica guvernului în domeniu. Cele mai multe maşini au rămas în remize, dar altele merg încet în coloane, blocând traficul pe traseele către Ungaria. Chiar dacă are un aspect sindical, e vorba de un protest al mediului de afaceri ale cărui motive pretind o discuţie specială.

Organizaţia naţională care reuneşte firmele de transport (UNTRR) cere guvernului să anuleze cerinţa de echipare a camioanelor cu plăcuţe care indică dimensiunile şi masa. Povestea este mai veche. În luna mai a acestui an când expira primul termen privind afişarea noilor plăcuţe, firmele de transport au protestat pentru prima dată, dar nu au reuşit să obţină decât o amânare. Autorităţile au anunţat că de la 1 ianuarie 2014 plăcuţele vor fi obligatorii şi că vor aplica amenzi uriaşe pentru contravenienţi.

Subiectul este extrem de interesant prin ambiguităţile sale. Guvernul pretinde că aplică o normă europeană (Directiva 96/53CE) care stabileşte pentru anumite vehicule rutiere din cadrul Comunităţii dimensiunea şi greutatea maximă. Firmele de transport atrag însă atenţia că Directiva nu conţine nicio obligativitate privitoare la montarea unor plăcuţe, referindu-se doar la impunerea unor limite de lungime şi greutate. Guvernul ar fi aşadar mai catolic decât papa. Există un articol, unul singur printre multe altele care precizează că “statele membre pot impune ca vehiculele vizate să fie însoţite de un document sau de o placă de atestare ATP”. Cu toate acestea autorităţile române (Ministerul Transporturilor şi RAR) au ales varianta maximală.

Cine ştie cât de greu se înmatriculează o maşină în România, câte forme sunt pretinse şi câţi bani, ce complicaţii inutile sunt impuse cetăţenilor când trec o maşină de la un proprietar la altul, înţelege foarte bine care este esenţa problemei. Pare un lucru uşor, dar pe parcurs se dezvăluie o mulţime de cheltuieli colaterale exasperante. De exemplu taxa de mediu care împovărează nu doar aşa numitele maşini vechi, ci şi Daciile noi fabricate la Piteşti. După patru ani, de exemplu, cumpărătorul unei maşini în leasing plăteşte aproape o mie de euro taxa de mediu pentru a deveni proprietarul deplin al maşinii. Nu un alt cumpărător, ci tot el însuşi achită taxa ca să treacă maşina de pe numele firmei de leasing pe numele său. E ca şi cum ar plăti taxa de mediu retroactiv.

De fapt, firmele de transporturi care au declanşat protestul de luni nu au ezitat să formuleze critici severe. În opinia lor obligativitatea plăcuţei se trage din interesul unor firme care se vor ocupa cu fabricarea lor şi care vor încasa numai pentru această operaţiune multe milioane de euro. Potrivit UNTRR există în România aproximativ 120.000 de camioane mari de peste 3,5 tone din care aproape 80.000 sunt vehicule articulate care ar pretinde plăcuţe. Firmele clientelei politice vor încasa, aproximativ 2,5 milioane de euro.

La prima vedere, Guvernul înarmat cu o normă europeană ar încerca să disciplineze un mediu economic anarhic şi înclinat către fraudă şi dezordine. Se ştie că aplicarea normelor europene a reuşit în ultimii ani să civilizeze în bună măsură mediul economic românesc şi orice normă nouă pare la rândul ei binevenită. În transporturi, comerţ, industrie alimentară, protecţia mediului s-au făcut progrese însemnate numai şi numai prin constrângere.

Pe de altă parte însă, o Directivă europeană pare cea mai bună acoperire pentru o afacere profitabilă dedicată prietenilor politici. Acuzat insistent de corupţie, un guvern din România se poate apăra cu normele europene, pretinzând că nu face altceva decât să le aplice cu maximă rigoare. Din păcate afacerile cu statul sau impuse de stat au rămas surse extraordinare de venit care explică patima primitivă cu care se poartă în România bătăliile electorale. Oamenii nu se luptă pentru principii şi interese generale, ci pentru contracte comerciale. Ei se luptă pentru a accede în rândurile reţelei politico-birocratice care ţine societatea captivă.

Revenind la protestul companiilor de transport, putem observa că plăcuţele nu sunt o obligaţie derivată din Directivă. Guvernul are la dispoziţie şi alte mijloace pentru a impune respectarea normelor legate de lungime şi greutate. Este suficient pentru a ne pune o mulţime de întrebări.