1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Corupţie şi cumetrie în Germania

Parlamentari bavarezi au oferit membrilor familiei locuri de muncă bine plătite din bani publici. Doi membri ai Uniunii Creştin-Sociale au fost obligaţi să demisioneze.

Georg Schmid a fost până pe 26 aprilie şeful facţiunii parlamentare a creştin-socialilor bavarezi. În acea zi şi-a dat demisia, plătind, astfel, un onorariu încasat de soţia sa, pe care o angajase pe postul de secretară cu un salariu de 5500 de euro pe lună.

Din anul 2000, legea landului Bavaria interzice parlamentarilor să ofere locuri de muncă soţiilor sau copiilor. Legea nu se aplică retroactiv iar doamna Schmid era deja în funcţie, la data intrării în vigoare a normei, astfel că soţul i-a prelungit copntractul pe termen nelimitat. Din totalul de 92 de membri ai facţiunii parlamentare creştin-sociale, 17 profitaseră de această portiţă, înainte de a li se atrage atenţi că, deşi nu e chiar ilegal ceea ce fac, e oarecum imoral. Nu mai departe de luni, 29 aprilie, a demisionat şi Georg Winter, şeful creştin-social al comisiei pentru buget din Parlamentul de land de la München: îşi angajase cei doi fii pentru o serie de servicii computerizate; cei doi aveau, la semnarea contractului, înainte de intrarea în vigoare a legii, în anul 2000, 13, respectiv 14 ani.

Parlamerntari cu autoservire la banul public

Povestea a început când expertul în drept constituţional Hans Herbert şi-a publicat cartea "Autoservitorii", în care explică despre cum aleşii de land din Bavaria câştigă mai bine decât colegii lor din alte landuri federale, inclusiv exploatând acea excepţie de la regula interdicţiei angajării rudelor apropiate.

"Nu ne-am fi gândit că o asemenea formă de afaceri de cumetrie funcţionează în Germania", comentează Christian Humborg, directorul organizaţiei Transparency International, specializată în evaluarea corupţiei la nivel global. E drept, însă, că situaţiile relevate odată cu apariţia cărţii lui Hans Herbert sunt, mai degrabă, excepţii, într-o ţară care deţine, în indexul anual difuzat de Transparency, locul 13 dintr-un total de 80 de state evaluate. În orice caz, sociologii - cum este profesoara Ruth Linssen de la facultatea de profil din Münster - sunt de părere că "cel mult cinci la sută din cazurile de corupţie sunt scoase la lumină".

Transparenţa - necesară, dar nu şi suficientă

Christian Humborg consideră că legea liberului acces la informaţii, aplicată în aproape toate landurile (mai puţin Bavaria, Hessa, Baden-Württemberg şi Saxonia), este una dintre frânele optime în vederea combaterii corupţiei, cetăţenilor fiindu-le oferită transparenţa actelor publice ca instrument indirect de control al administraţiei. Cazurile concrete semnalate de cetăţenii care au răsfoit astfel de documente sunt rare dar, apreciază Humborg, într-un interviu acordat pentru Deutsche Welle, "simplul fapt că această posibilitate există schimbă comportamente şi îngreunează corupţia".

O îngreunează dar nu o elimină. Probabil şi pentru că legislaţia germană este destul de superficială când vine vorba despre sancţionarea parlamentarilor coruptibili. Este şi motivul pentru care Germania nu a aderat încă la convenţia ONU anti-corupţie. Dar nu doar politicienii sunt "favorizaţi", este de părere Linssen: "Medicii pot accepta legal bani de la firmele de lobby din industria farmaceutică, se pot lăsa cumpăraţi pentru a prescrie mai des un anume medicament". Activitatea de lobby este una legală însă, adaugă profesorul de sociologie din Münster, "când concernele îşi trimit reprezentanţii în minister pentru a contribui la scrierea legilor, e limpede că aceştia dictează textul conform intereselor concernelor farmaceutice". Or, conchide Linssen, şi asta este, până la urmă, o formă de corupţie.