1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Corupţia ne-a salvat de la moarte

Cum e cu revoluţiile adevărate şi cele false? Dar cu oamenii destul de proşti să îmbrăţişeze comunismul? Şi cât de scindată e România?

default

Norman Manea nu e doar profesor de istorie a culturii europene la o universitate americană şi un prozator de mare succes. E şi unul din supravieţuitorii Holocaustului românesc. A scăpat cu viaţă din deportarea în masă a evreilor exterminaţi în Transnistria sub Antonescu.

Dată fiind îndelungata sa experienţă cu diverse revoluţii şi dictaturi, Manea a fost întrebat cum vede evoluţia Egiptului şi a lumii islamice. „Există marele pericol ca Egiptul să împărtăşească soarta Iranului din 1979”, a replicat el, exprimându-şi îngrijorarea iscată de o ţară ca „Egiptul care, spre deosebire de Tunisia, este prea puţin europeană şi-ar putea avea un destin rău”.

Întrebat dacă se poate compara situaţia actuală cu 1989, Manea a evocat „entuziasmul isteric al oamenilor care dansau pe străzi când a fost omorât Ceauşescu” şi sentimentul de jenă pe care, deşi nu-l agrea deloc pe dictator, l-a avut în raport cu „un proces stalinist”, în cursul căruia inculpatului „nu i s-a dat voie să ia poziţia faţă de ceea ce ne-a făcut.”

Ce-a ieşit din asta? „Mai întâi a apărut o nouă nomenclatură. Iar acum, după 20 de ani, 70 la sută dintre români resimt nostalgie pentru comunism. E uman să uiţi, dar acest paradox zice multe despre situaţia noastră actuală”, a precizat Manea.

Cu totul remarcabile - atât pentru români cât şi pentru publicul său de limbă germană - sunt reflecţiile lui Norman Manea cu privire la corupţie. Care nu e întotdeauna şi în orice împrejurări chiar atât de detestabilă cum pare. Solicitat să rememoreze epoca nazistă şi intervalul cuprins între 1941 şi 1945, Manea a spus textual:

„Datorez părinţilor mei supravieţuirea în lagărul transnistrean. Exista, ca întotdeauna în România, o ambiguitate. La noi nimic nu e clar. Corupţia ne-a salvat de la moarte. Spre deosebire de ofiţerii germani, pe cei români îi puteai convinge să te cruţe. În ţara noastră n-a exista Auschwitz. Cei mai mulţi au murit de foame, nu asasinaţi direct. 50 la sută din evrei au supravieţuit”.

La fel de onest abordează Manea şi perioada comunismului. Care, iniţial, în copilărie, i s-a părut „o speranţă, un basm minunat de frăţie şi progres”. A descoperit însă rapid ce se întâmplă de fapt. Cât despre coreligionarii săi şi legătura lor cu regimului comunist, „au existat evrei destul de puerili ca să devină comunişti. Se spune că evreii ar fi deştepţi. Dar unii sunt idioţi. În România a existat un curent foarte profund de antisemitism tradiţional. Împotriva lui s-a acţionat superficial, pentru ca în cele din urmă să se stabilească un amestec de comunism şi naţionalism. Cel mai greu reproş la adresa unui scriitor era să se spună că e cosmopolit, că face parte dintr-o conspiraţie. A început să fie greu şi pentru evrei”.

Întrebat de ce nu s-a întors acasă după revoluţie, deşi a emigrat abia în 1986, Manea face mărturisiri tulburătoare. Părăsise România ca evreu, dar s-a simţit întotdeauna scriitor român. În România comunistă reuşise, cu oarece efort, să publice. „Autorităţile cenzurau, dar, în virtutea bizantinismului românesc, te puteai aranja cu ele”.

Manea emigrase pentru că evoluţiile din ţară îi dădeau senzaţia că-i arde casa, deşi n-avea speranţe în legătură cu occidentul. Ar fi vrut să se întoarcă după revoluţie, dar prietenii săi l-au avertizat. Apoi a publicat în SUA un articol critic privind legăturile dintre Mircea Eliade şi extrema dreaptă legionară coagulată în Garda de Fier. În urma acestui articol „s-a declanşat în România o campanie pe cât de îndelungată pe atât de stupidă” împotriva scriitorului româno-american. Citez: „Brusc m-am simţit străin. Am revenit în ţară abia când m-a cuprins indiferenţa”.

De ce a continuat în cei peste 20 de ani de exil în SUA să scrie în limba română? Pentru că în literatură, a spus el textual, „ai nevoie de limba interioară, nu de cea învăţată”. Nabokov şi Conrad, a mai spus el, „sunt cazuri speciale de scriitori care au învăţat engleza de timpuriu. Iar Kundera a trecut din cehă la franceză după trei decenii de traduceri - şi mulţi afirmă că a greşit".

Întrebat dacă UE a procedat corect să coopteze România, Manea a subliniat cât de important e, pentru români, „să scape de zona de influenţă rusească”. România, a mai spus el, „este o ţară profund divizată, cu rădăcini latine dar şi ortodoxe. Încât partea care a fost sub imperiul habsburgic se potriveşte UE iar cealaltă nu. Pentru UE, o ţară balcanică săracă, ale cărei structuri sunt complexe, este o povară".

Sunt rari intelectualii publici care au curajul unor exprimări atât de oneste şi de tranşante.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Cristian Ş tef ă nescu