1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Cortina de fier: 25 de ani de la începutul sfârşitului

Lumină obscură, calitate slabă a sunetului şi o propoziţie neterminată. Sunt secunde care accelerează cursul istoriei

Vara anului 1989. Germanii din RDG întorc spatele regimului comunist şi se refugiază în ambasadele RFG din Ungaria, Polonia, Cehoslovacia şi chiar în cea din Berlinul de Est. Întâi au fost câţiva, apoi sute şi în final câteva mii. Cu toţii voiau să forţeze astfel emigrarea în Germania de Vest. Din perspectiva RFG era vorba despre ceva legitim fiindcă, potrivit Constituţiei, cei din RDG erau tot germani. În Ungaria erau la putere socialişti reformaţi şi ţara se afla în pragul falimentului. De aceea, executivul de la Budapesta a adoptat o politică de deschidere spre occident. Ca o consecinţă, frontiera ungaro-austriacă nu a mai fost supravegheată decât aşa, de ochii lumii.

Pe 11 septembrie, zeci de mii de cetăţeni ai RDG treceau din Ungaria în Austria, sub privirile impasibile ale grănicerilor ungari. Erich Honecker şi guvernul RDG-ist au fost şocaţi. Liderii Cehoslovaciei au acţionat încă potrivit vechii ordini postbelice. În ochii lor, ocuparea Ambasadei RFG din Praga era ilegală. Dar consensul nu mai exista în interiorul ţărilor din sfera de influenţă sovietică. Încă nu putea nimeni anticipa încotro vor duce toate aceste acţiuni. Cu o singură excepţie: Hans-Dietrich Genscher, şeful diplomaţiei RFG, vedea apropiindu-se sfârşitul imperiului roşu.

Pe 27 septembrie 1989, Genscher s-a deplasat la New York pentru a participa la Adunarea Generală a ONU. A fost o ocazie ideală pentru întâlniri cu omologii săi din URSS, din RDG şi din Cehosolvacia, consacrate situaţiei tot mai dramatice din ambasadele luate cu asalt de cei din Germania de Est. Guvernul RDG cerea cancelarului Helmut Kohl să ordoneze închiderea ambasadelor luate cu asalt, spre a-i descuraja pe potenţialii imigranţi. Guvernul de la Bonn a refuzat însă această solicitare, ordonând primirea, cazarea şi aprovizionarea cetăţenilor RDG în acele ambasade.

Pe 28 septembrie 1989, Genscher a vrut să aibă o convorbire cu omologul său sovietic, Eduard Şevarnadze. I-a povestit acestuia despre situaţia dramatică din ambasadele sauprapopulate, unde condiţiile de igienă deveniseră insuportabile. Şevarnandze l-a întrebat pe Genscher: "sunt acolo şi copii?". Genscher a răspuns afirmativ. "Atunci vă ajut", a spus şeful diplomaţiei URSS. În aceeaşi seară, Genscher a primit şi sprijinul omologilor săi american şi francez, Baker şi Dumas. De la New York, Genscher s-a deplasat la Praga, cu escală la Bonn.

Pe 30 septembrie, la ora 18.58, Genscher şi-a făcut apariţia pe balconul Ambasadei RFG din capitala Cehoslovaciei, luată cu asalt de sute şi mii de cetăţeni ai RDG. A rostit acolo probabil cea mai vestită propoziţie din istoria recentă a Germaniei: „Dragi compatrioţi, am venit la dumneavoastră pentru a vă transmite că astăzi plecarea dumneavoastră....” Finalul nu a mai putut fi auzit din cauza uralelor prelungite.

Pe 1 octombrie, primii 1200 de est-germani au pătruns în RFG. Au coborât din tren la gara Hof, în Bavaria. În total, în aceeaşi zi au ajuns acolo 6000 de oameni. Au fost aşteptaţi de o mulţime entuziastă de oameni. Şase săptămâni mai târziu se prăbuşea zidul din Berlin.

Privind în restrospectivă, Genscher a declarat: „Orele petrecute în ambasada din Praga se numără printre cele mai emoţionante din întreaga mea viaţă. Ni se făcuse tuturor pielea de găină.”