Copilul problemă

Dar halul în care au decăzut grecii după epoca de glorie a lui Pericle şi mai cu seamă în ultima vreme, de când tot înşelând o lume întreagă şi-au pierdut mai întâi onestitatea, iar apoi suveranitatea financiară, e de toată jalea.

„Să-i dăm totuşi voie Apusului să-şi apere leagănul de civilizaţie”, ne recomanda recent un editorialist austriac. În paginile cotidianului conservator Die Presse, Karl Gaulhofer dădea glas tuturor grijilor care-i muncesc pe granzii Europei în legătură cu soarta falimentarei Grecii şi a suratelor ei din aşa-numitul grup „Pigs": în speţă Portugalia, Irlanda şi Spania, state care nu mai au mult nici ele până să ajungă la sapă de lemn.

Elita europeană, scrie autorul, „a înţeles că o monedă comună înseamnă şi un destin comun". Astfel încât cei mari şi tari, „Germania, Franţa şi, poate, şi Austria, şi-au dat mâna să izbăvească Grecia", în mod generos, prin împrumuturi. „Salvarea mioarei rătăcite nici nu doare prea rău, devreme ce leagănul Apusului nu contribuie decât cu doi la sută la PIB-ul european".

Decizia mântuirii financiare a elenilor a produs în consecinţă mare uşurare pe pieţele financiare. Aceasta în ciuda avertismentelor solid argumentate ale nord-europenilor, care au atras atenţia, mai întâi, că dreptul comunitar interzice statelor membre ale Uniunii să acorde altor ţări membre ajutoare bugetare. Iar apoi, că a sări în ajutorul Greciei echivalează cu lansarea unui fatal semnal celorlalte ţări înglodate în datorii.

Că vest-europenii s-au hotărât totuşi să-şi dezlege băierele pungii ţine, în parte, de datoriile imense contractate de greci la băncile din nordul continentului, mai aflăm din ziarul austriac. Potrivit căruia, dacă toţi cad de acord, apare şi avantajul suplimentar al faptului că încălcarea legislaţiei europene va rămâne fără vreo penalizare. Doar Comisia Europeană i-ar putea pedepsi pe răufăcători, dar se va abţine, pentru că face parte din gaşca delincventă.

De unde până unde aşadar atâta unitate? Potrivit editorialului din ziarul austriac, europenii doresc cu orice preţ să evite „scenariul de groază al implicării FMI”, care şi-a oferit de altfel ajutorul. Recursul la Fondul Monetar Internaţional ar însemna să li se aloce influenţă asupra Băncii Centrale Europene chinezilor şi americanilor”. Ceea ce ar umili grav Europa.

Dar, „pentru zona euro, pagubele de imagine s-au şi produs şi s-ar putea agrava dacă are loc reacţia în lanţ de care se tem toţi. În plus, FMI dispune de instrumentele cele mai eficiente pentru a readuce pe linia de plutire statele îndatorate".

Pe de altă parte, argumentele financiare, politice şi psihologice nu epuizează subiectul. La ce-i bună oare o Uniune, dacă nu e în stare să-şi scoată din necaz ţările membre ajunse la ananghie?

Ceea ce nu înseamnă însă că oaia elenă ar trebui să scape fără să fie tunsă şi frezată. Mult depinde însă de modul în care se va derula această operaţiune, menită să ne ia teama de noi daruri otrăvite din Hellas şi Peloponnisos.

Autor: Petre M. Iancu

Redactor: Rodica Binder