Copiii români şi traficul cu carne vie

Il cheamă Lucian. ”Ce nume”, se extaziază peştele, amintind în conversaţia sa cu prezumtivul cumpărător de nemţescul ”lutschen”, a suge. ”Ce piele netedă”, îşi mai laudă el marfa, manifestîndu-şi totodată convingerea că ”România e un veritabil paradis al pedofililor”.

Silit de sărăcie şi de indiferenţa societăţii să astîmpere poftele sexuale ale vreunor turişti sau autohtoni cu bani, Lucian, ca şi atîţia alţi copii şi adolescenţi ca el, maturizaţi prea de timpuriu, pare condamnat la o cu totul altă viaţă decît a colegilor săi de generaţie din şcoli. Intr-o bună zi, victima va deveni ea însăşi făptaş, se va transforma în codoş, spre a trimite alţi copii să-şi vîndă trupul.

Zguduitorul film de investigaţie realizat în bună parte cu riscuri considerabile şi o cameră de luat vederi bine ascunsă de Liviu Tipuriţă ilustrează pe de o parte imensa tragedie a copiiilor români ai străzii. Dar nu numai a lor. Pe de alta, documentarul realizat cu sprijinul colegului nostru Stefan Cândea şi a centrului român pentru jurnalism de investigaţie dă în vileag resorturile sociale şi economice ale barbariei traficului cu carne vie şi a prostituţiei cu minori.

In prim plan nu este aşadar aurolacul, deşi pelicula nu ascunde devastatoarele efecte ale substanţei care ucide de ani şi ani atît de mulţi copii români. Net mai multă atenţie se acordă cauzelor şi modului transformării celor mici din fiinţe umane în marfă sexuală. Ingrozitor şi terifiant este destinul acestor copii, siluiţi de mizerie şi de inconştienţa multora dintre părinţii lor înainte de a fi consumaţi sau violaţi de adulţi pervertiţi. Cruntă e sărăcia familiilor lor, sau absenţa acestor familii. Teribilă e şi imaginea tatălui, un român ajuns în Italia, care cu o nesimţire supremă îşi predă seara băieţelul unui potenţial client, explicîndu-i cu detalii succinte dar concrete, la marginea maşinii prezumtivului client, cum anume trebuie să-l satisfacă pe faţă şi pe dos pe solicitant pentru pumnul de dolari oferit în schimb. Insuportabil cinismul şi indiferenţa la suferinţa umană a unui oarecare traficant englez, numit Tom Peters, care-şi laudă produsul uman şi preţul ei ieftin, după care aleargă hămesiţi pedofilii de pretutindeni. Revoltătoare mărturisirea pedofilului-om-de-afaceri amintind că a scăpat, graţie mitei de numoarease interpelări ale poliţiei române.

Evident, comercializarea în scopuri sexuale a copiilor nu e doar o catastrofă românească. E un dezastru care afectează şi restul Europei centrale şi răsăritene şi nu în ultimul rînd lumea occidentală, o lume care livrează mare parte din clienţii acestui infam şi atroce negoţ.

Impresia irepresibilă, pe care mi-a creat-o vizionarea acestui documentar realizat deopotrivă în România şi străinătate, la Bucureşti, în P-ţa Universităţii, dar şi în suburbiile milaneze este a unui cutremur. E un seism social, e falimentul unor societăţi apusene şi răsăritene, care, din pricina sărăciei, a degradării morale şi corupţiei generale, dar şi a ticăloşeniei unor indivizi prosperi şi a unui hedonism amoral propriu lumilor prea îmbuibate îşi lasă copiii de izbelişte, jertfindu-i banului, politicianismului şi perversiunii celei mai gregare. Cu totul revoltătoare este aparent inexplicabila incapacitate a autorităţilor române de a stăvili comercializarea copiiilor şi de a adopta măsuri disuasive eficiente spre a pune capăt turismului şi negoţului sexual în şi din România. O incapacitate scandaloasă, care nu se poate atribui decît absenţei voinţei politice la nivel guvernamental şi corupţiei de la mai toate palierele administraţiei.