1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Copiii palestinieni din spatele gratiilor

Bettina Marx / cş12 noiembrie 2012

Din Jeep-uri şi maşini blindate au coborât. Erau înarmaţi până în dinţi. Cizmele militarilor călcând apăsat pe treptele casei aveau să spargă liniştea nopţii.

https://p.dw.com/p/16hG8
Imagine: picture-alliance/dpa

Plapuma i-a fost adăpost băiatului în vârstă de 14 ani, îşi aminteşte, plângând, mama acestuia, Suhad. Nu vroia să se lase dus, plângea şi ţipa. "Mi-au legat ochii - şi mâinile, la spate", povesteşte Muhannad. L-au dus în colonia Etzion, unde l-au audiat doi angajaţi ai serviciilor israeliene de securitate. Vroiau să ştie dacă a aruncat cu pietre şi cu cocktailuri Molotov. Şi, pentru că spunea într-una "nu", şi-o fura periodic: "M-au bătut cu un baston - pe spate şi peste cap".

A stat 26 de zile în închisoare - şi a fost pus în libertate în schimbul unei răscumpărări de 5000 de shekeli - aproximativ 1000 de euro.

Beit Omar este un sat mai mare, aproape un orăşel, nu departe de Hebron. Periferiile satului palestinian sunt lipite de colonia israeliană Karmeh Tzur, pe care inclusiv legislaţia statului evreu o consideră ilegală. Tensiunile răbufnesc periodic.

Într-una din locuinţele pe jumătate terminate din cartierul mărginaş al Beit Omar locuiesc fraţii Hassan (16 ani) şi Fathi (15). Şi în casa familiei lor au descins militarii înarmaţi - 30 la număr, însoţiţi de doi câini. L-au luat pe Hassan fără ca părinţii să ştie, până a doua zi, ce se întâmplă cu fiul lor. "L-au bătut, dar", se înfurie mama lui Hassan, Samira, "nu doar în cap şi pe partea superioară a corpului, ci şi la organele genitale".

Nu îi cheamă Hassan şi Fatih - şi nici pe ea nu o cheamă Samira. Dar nu vrea să i se ştie numele pentru că este, oricum, ţinta presiunilor exercitate de autorităţi. A primit, recent, un ordin de demolare a locuinţei care, spune documentul, ar fi ilegal ridicată. Motivul real este apropierea prea mare de aşezarea israeliană şi, deci, stă în calea extinderii coloniei evreieşti. Încotro să o apuce, dacă rămân fără casă? Au şase copii iar soţul Samirei nu are un loc de muncă. Salariul de funcţionar al administraţiei palestiniene este insuficient. O lună şi jumătate va trebui să muncească pentru a plăti amenzile aplicate lui Fatih şi Hassan (în total, 600 de euro).

Ayed Abu Eqtaish, de la filiala palestiniană a organizaţiei Defence of Children International (DCI), e obişnuit cu asemenea cazuri. Cele mai dese cazuri apar în localităţile palestiniene din preajma coloniilor israeliene şi de-a lungul zidului ridicat de autorităţile statului evreu la limita Cisiordaniei. "Arestarea unui copil este un avertisment către ceilalţi tineri, sunt somaţi să nu protesteze împotriva ocupaţiei", explică Abu Eqtaish, care, de la Ramallah, oferă asistenţă juridică tinerilor reţinuţi şi familiilor acestora. În paralel, strânge mărturiile celor arestaţi şi documentează fenomenul. Din informaţiile DCI, din anul 2000, începând, peste 7500 de copii palestinieni au suferit un asemenea tratament. cei mai mulţi au relatat despre maltratări - psihice dar deseori şi fizice - în perioada încarcerării. În plus, contrar celor stipulate în convenţiile de la Geneva, prizonierii din teritoriile ocupate au fost transferaţi şi audiaţi în Israel.

Naama Baumgarten-Sharon, de la organizaţia israeliană umanitară Btselem, este de părere că minorii palestinieni trebuie să beneficieze de acelaşi tratament ca şi minorii israelieni: "Legislaţia adoptată în 2008 şi intrată în vigoare un an mai târziu corespunde tuturor reglementărilor internaţionale. Problema este că legislaţia militară, după care funcţionează exercitarea puterii în teritoriile ocupate, este la ani-lumină distanţă faţă de normele civile". Ca forţă de ocupaţie, Israelul are dreptul şi datoria de a asigura implementarea şi respectarea legilor în teritoriile pe care le controlează. Complexul militar ar trebui, în atari condiţii, să ţină cont de drepturile minorilor. Există, însă, deficite serioase, constată reprezentanta organizaţiei Btselem. De exemplu: arestările au loc cel mai des noaptea - ceea ce, pentru armată, e mai avantajos, căci poate lua în calcul o opoziţie superficială la operaţiunea de săltare a unor copii din pat, admite Naama Baumgarten-Sharon. În fond, o armată care domneşte deja de 45 de ani ca putere ocupantă ar putea dispune, după atâta vreme, şi de alte metode de a asigura ordinea decât arestările nocturne de copii.