1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Copii diferiţi, dar cu drepturi egale

3 decembrie 2010

Copiii cu dizabilităţi din Germania întâmpină mari greutăţi în procesul de admitere în şcolile obişnuite. Lucrurile ar trebui să se schimbe după adoptarea Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi.

https://p.dw.com/p/QP4f
Imagine: picture-alliance/ ZB

Când Marcel a împlinit vârsta necesară pentru a merge la şcoală, mama lui a ales una dintre şcolile elementare din cartier. Însă şcoala a respins aplicaţia pe motiv că nu are dotările necesare pentru a primi în clasa de curs un copil în scaun cu rotile.

Acest episod ilustrează perfect situaţia existentă de zeci de ani în Germania. Copiii cu dizabilităţi erau trimişi la şcoli speciale, adaptate diverselor infirmităţi. Toate aceste probleme cu care se confruntau copiii cu nevoi speciale vor dispărea în urma ratificării convenţiei ONU care spune că toţi copiii cu dizabilităţi au dreptul de a fi educaţi într-o şcoală obişnuită.

În prezent, cei mai mulţi copii germani cu dizabilităţi frecventează şcoli speciale. Deocamdată landul federal german Bremen este singurul care a deschis porţile şcolilor tuturor aplicanţilor. În landul Renania de Nord - Westfalia, unde locuieşte Marcel, procesul de integrare a copiilor cu nevoi speciale se desfaşoară într-un ritm mai lent. Cu toate acestea, Marcel a reuşit să se înscrie într-o şcoală integratoare şi incluzivă, o şcoală cu copii diferiţi, dar egali în drepturi.

"Am avut un conflict puternic cu persoanele din conducerea şcolii pentru că nu am vrut să meargă la una din şcolile speciale pentru handicapaţi", a povestit mama lui Marcel pentru Deutsche Welle. "Am vrut să meargă la o şcoală normală, cu toţi prietenii lui din cartier; şi nu am vrut să fie izolat de lumea reală", a adăugat aceasta.

Mama băiatului cu nevoi speciale este convinsă că dacă nu ar fi luptat cu toate forţele, ameninţând conducerea şcolii chiar cu judecata, Marcel nu ar fi fost acceptat în această şcoală, una dintre puţinele din zonă care primesc în sălile de clasă atât copii cu dizabilităţi cât şi fără.

Şcoala care, cu ani în urmă, a refuzat înscrierea lui Marcel, nu primeşte nici în prezent copii cu dizabilităţi. Pe pagina de internet a şcolii scrie: "Întrucât nu este o şcoală integrativă, nu putem îngriji copii cu dizabilităţi, aşadar nu îi putem accepta". Şcoala, situată în Bonn, îşi desfăşoară activitatea într-o clădire veche, cu patru etaje, construită din cărămidă.

La ultimul etaj este biroul directorului şcolii, Jutta Fremerey, care explică problema integrării copiilor cu dizabilităţi:

"Nu putem accepta copii în scaun cu rotile din cauza clădirii. Şi în Germania sunt foarte multe construcţii unde acest lucru nu este posibil. Cel puţin nu încă".

Fremerey nu ocupa postul de director atunci când a încercat Marcel să se înscrie. Ea spune că susţine ideea punerii în aceeaşi clasă a copiilor cu şi fără dizabilităţi. Practica impune însă o serie de schimbări majore şi va mai dura ceva vreme până când aceste idei vor putea fi puse în practică în întreaga ţară. În primul rând va fi nevoie în permanenţă de cel puţin doi profesori pe clasă, dintre care unul dintre ei trebuie instruit special pentru educarea copiilor cu nevoi speciale. Lecţiile vor trebui, de asemenea, adaptate pentru nevoile speciale ale fiecărui copil.

"Pentru că sunt foarte multe tipuri de dizabilităţi şi fiecare are nevoie de altceva", explică Fremerey. "O persoană cu dizabilităţi de vedere are nevoie de cu totul altceva decât o persoană cu dizabilităţi de auz. Copiii cu handicap mental au nevoie de o atenţie specială, diferită faţă de cea acordată unor copii cu probleme emoţionale sau sociale. Toate aceste cerinţe trebuie abordate", a adăugat Fremerey.

Autori: Holly Fox / Alina Mitroescu
Redactor: Robert Schwartz