1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate şi cultură

Copii între două lumi

Mulţi copii adoptaţi din Coreea de Sud de către familii din Germania, ajunşi adolescenţi, au dorit să afle cine sunt părinţii lor. Unii dintre ei, deşi de-o viaţă în Germania, se simt mai degrabă coreeni decât germani.

Poartă adidaşi, hanorac şi ochelari moderni. Părul său lung, negru, şi l-a legat în coadă. Kim Sperling are 37 de ani. Şi-a petrecut aproape întreaga viaţă în Germania. Doar trăsăturile faciale îi trădeaza originea. Kim Sperling s-a născut în 1975 în capitala sud-coreeană Seul, fiind adoptat la vârsta de doar 6 luni, de o familie din Germania.

El este unul din cei 2829 de copii adoptaţi de familii germane cu ajutorul organizaţiei "terre des hommes", între anii 1967 - 1998. 1898 dintre copii sunt sud-coreeni.

Organizaţia este prima la nivel federal, care a început să organizeze adopţii de copii din ţări aflate în curs de dezvoltare, obţinând din partea statului şi recunoaştere oficială. La început, vizaţi de adopţii au fost copii din Vietnam. Însă începând cu anii 70, acţiuniile organizaţiei s-au concentrat din ce în ce mai mult pe adopţia de copii sud-coreeni.

"În timpul perioadei de industrializare şi de creştere economică a ţării în anii 60, mulţi oameni s-au mutat la oraş. Printre ei s-au numărat şi multe femei tinere, care au muncit în fabrici. Rămânând, multe dintre ele, însărcinate fără să îşi dorească, şi-au dat copiii spre adopţie", explică Michael Heuer, din partea "terre des hommes".

Încercări

Într-o atare situaţie intervine asociaţia sus-menţionată. La început, nu a existat o reglementare clară cu privire la criteriile pe care trebuiau să le îndeplinească potenţialii părinţi". "Adopţiile străine erau un fenomen complet nou", spune Heurer.

Ideea iniţială, conform căreia ar fi suficient să găseşti părinţi dispuşi să adopte copii aflaţi în situaţii dificile, s-a dovedit rapid a fi insuficientă. Prin urmare, terre des hommes a dezvoltat un set de criterii pe baza cărora urmau să fie selecţionaţi potenţialii părinţi şi a pus la punct un departament de consiliere, din activitatea căruia nu lipsesc discuţiile cu direcţia de protecţie a copilului şi cu psihologii. Astfel, la finalul discuţiilor privind procesul de adopţie, decizia finală aparţine unui consiliu format din mai multe persoane, care aprobă sau respinge solicitarea familiei respective de a adopta un copil.

După ce ajung în Germania, copiii şi familiile care i-au adoptat sunt ajutaţi de organizaţie să se integreze cu adevărat în Republica Federală.

Mulţi dintre angajaţii noştri, dar şi părinţii adoptivi au crezut că lucrurile merg de la sine, în sensul că, odată ajuns aici, copilul creşte şi este perfect integrat în societate", spune Michael Heurer.

Integrare şi chemare

Realitatea este alta. Încă din anii 80 devenise evident că un asemenea calcul nu stă în picioare, organizaţia începând să se confrunte cu neliniştea copiilor adoptaţi, care, cel tâziu în pubertate, doreau să afle de unde vin, cum au ajuns în Germania şi care sunt părinţii lor naturali. Din acest motiv, organizaţia a coordonat mai multe deplasări în Coreea de Sud ale copiilor adoptaţi din această ţară.

Întrebat dacă se simte mai degrabă german sau sud-coreean, Kim Sperling declară că nu-i mai este deloc uşor să răspundă. "Din anumite puncte de vedere aş spune că sunt coreean sau şi coreean, şi german". Faptul că este căsătorit cu o coreeancă îşi pune în mod evident amprenta asupra vieţii sale, accentuând sentimentul că trăieşte în două lumi diferite. "Coreea a devenit o parte din mine, la care nu pot renunţa. Şi cred că este bine că s-a întâmplat", spune Kim.