1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Convulsii şi năpîrliri

Convulsiile foştilor comunişti, năpîrlirile ecologiştilor şi „frumoasa lume nouă” - câteva din temele presei de astăzi.

default

Ce înseamnă verde? O culoare – afirmă lexiconul. O provocare, cred liberalii, felicitîndu-i pe colegii lor din Bundestag aflaţi pe băncile opoziţiei, la împlinirea a 30 de ani de existenţă a formaţiunii lor, notează THÜRINGER ALLGEMEINE, nu fără a semnala metamorfozele suferite de acest partid: membrii săi au ajuns în mijlocul societăţii, locuiesc în vile sau în confortabile case la ţară, sunt ecologişti, niţel socialişti, niţel liberali – în fond, verdele este rezultanta cromatică a amestecului de galben şi albastru, conchide cotidianul citat.

În intervalul celor trei decenii, ecologiştii şi-au ras bărbile şi pletele, au îmbătrînit, au făcut marele salt vestimentar de la pulovărele tricotate în timpul întrunirilor de partid la costumele Brioni şi Armani, croite pe măsură, consemnează, amuzate, mai multe ziare.

Pe scurt, au năpîrlit de mai multe ori, scrie SAARBRÜCKER ZEITUNG, întrevăzînd în această reînnoire şi secretul longevităţii acestui partid care, în marşul său "verde" prin instituţii şi formaţiuni politice, s-a transformat mai degrabă pe sine decît a schimbat lumea.

Totuşi, ecologismul a devenit o ideologie care, în anumite împrejurări, riscă să vireze spre fanatism.

Dar de ce au răsărit verzii tocmai în Germania? se întreabă LA STAMPA, aflînd şi răspunsul: Spre deosebire de diversele motive politice, există şi raţiuni religioase şi culturale. În humusul societăţii germane, respectul faţă de natură constituie un element fundamental. Încă înaintea cuceririi de către romani a unor teritorii locuite de neamurile germanice, încă din perioada precreştină, natura era percepută ca fiind vulnerabilă,vie, magică, sacră.

Ceea ce, după creştinarea ţării, nu a contravenit nici tradiţiilor luteran-protestante, împămîntenite în societatea germană.

Bisercia evanghelică ar trebui totuşi să distingă între profeţie şi politică, scrie FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG pe prima pagină, într-un articol de fond intitulat „Episcopeasa şi războiul”, consacrat iritaţiilor provocate de discursul rostit de Margot Kässmann referitor la misiunea militarilor germani în Afganistan. Preşedinta Consiliului Bisericii Evanghelice din Germania şi-a întemeiat revendicările pe etica pacifistă a confesiunii luterane, în baza căreia a pledat împotriva soluţiei militare în Afganistan. Dar radicalismul discursului ei, deduce autorul comentariului, trădează unele paralelisme cu ideologia partidului stîngii.

Deriva stîngii în Europa, limitarea tot mai drastică a libertăţii ca şi forţarea de către regimurile autoritariste a democraţiei de a bate în retragere la nivel mondial, sunt de asemenea analizate azi în paginile presei. Globalizarea şi demografia au supus statul social unor asemenea presiuni, încît a promite dreptatea şi egalitatea de şanse este un act lipsit de credibilitate, ceea ce erodează şi forţa de convingere a partidelor care propovăduiesc atingerea celor două idealuri, scrie TAGESSPIEGEL.

Raportul Institutului american Freedom House pe anul 2009, potrivit căruia democraţia şi drepturile omului bat în retragere, trebuie să alarmeze în primul rînd occidentul , tocmai pentru că lui îi revine răspunderea pentru impunerea respectării acestor valori în lume, crede DIE WELT.

În contextul controverselor iscate de măsurile de securitate ce se cer adoptate nu numai pe aeroporturi, ci şi pe stadioanele de fotbal, DIE PRESSE se opreşte asupra recentului atentat comis împotriva naţionalei de fotbal din TOGO şi scrie: A ne închipui că trăim într-o lume perfectă şi că Africa ar fi singurul continent care a capitalizat răul, miroase a aroganţă postcolonială.

Asupra unei alte strîmbătăţi a lumii se opreşte SÜDDEUTSCHE ZEITUNG , analizînd expansiunea mondială a firmelor militare private şi profiturile uriaşe pe care le realizează industria de armament. Pornind de la cazul Blackwater şi de la revendicarea unui congresman american de a-i deferi justiţiei pe mercenarii care s-au făcut vinovaţi de uciderea persoanelor civile în zonele de conflict în care au acţionat, autorul comentariului ajunge la următoarea concluzie: Membrii unor astfel de forţe de intervenţie nu sunt incluşi în nici o statistică oficială a vreunui stat , victimele lor nu sunt soldaţi, asasinatele nu sunt asasinate iar justiţia nu este justiţie.

Am putea la rîndul nostru conchide, citînd titlul romanului lui Huxley „Frumoasă lume nouă”!

Autor: Rodica Binder
Redactor: Petre M. Iancu