1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Contraplonjeu cu Lauren Bacall, Robin Williams şi eternitatea

Cu splendoarea de un erotism irezistibil a chipului actriţei americane Lauren Bacall deschide azi FAZ. Ziarul german îi publică divei intrate în eternitate recent, la 89 de ani, un portret fotografiat în racursi.

Lauren Bacall

Lauren Bacall

Contraplonjeul îi scoate în evidenţă buzele pline, voluptuoase şi simetria unei fizionomii clasice, având în centrul ei un nas perfect desenat, precum şi privirea grea, noctambulă, de un magnetism rarisim. Eleganta soţie a neuitatului Humphrey Bogart, partenera de imens succes a unor monştri sacri precum Kirk Douglas, Gary Cooper, John Wayne era verişoara ex-preşedintelui Israelului, Shimon Peres.
Provenea dintr-o familie de evrei esteuropeni. Frumuseţea ei, cu profunde valenţe interioare, dovadă vie a neroziei inconturnabile a teroriilor antisemite vehiculate de nazişti, a rezistat timpurilor. Dublată de mister şi distanţă această frumuseţe i-a împodobit şi senectutea, nefiind depăşită decât de minunăţia şi forţa de a convinge ale unora dintre filmele în care a jucat la tinereţe şi la bătrâneţe. „Nimeni nu i-a putut afla secretul” se intitulează necrologul pe care i-l dedică Frankfurter Allgemeine Zeitung.


O iubeşte şi editorialistul ziarului Die Welt, care nu-şi poate reprima ample efuziuni de admiraţie pentru o femeie „dintr-o altă lume”,...care „nu le zâmbea fotografilor ei”, nu încerca să-i îngroape în şarmul propriu şi „nu-şi adula publicul”, aruncându-i-se la picioare.


O forţă persuasivă similară, izvorând din inteligenţă şi un talent actoricesc ieşite din comun, dar fracturată de tristeţi inavuabile şi de tăceri şi depresii dintre cele mai grele, l-a caracterizat şi pe Robin Williams. Sinuciderea lui, o pierdere la fel de grea, pentru Hollywood, ca dispariţia lui Lauren Bacall a stârnit în presa internaţională ample emoţii şi regrete ostoite şi alinate doar de promisiunea vizionării ultimelor sale patru pelicule postume.


Necalmate sunt în schimb aprehensiunile generate de convoiul de aşa-zise bunuri umanitare ruseşti transportate în Ucraina, despre care majoritatea analiştilor crede că e un soi de cal troian trimiţând ajutoare pentru separatiştii pro-ruşi. Ziarele apusene nu mai nutresc nici un fel de încredere în Putin şi propaganda Kremlinului.
Nepotolite sunt şi temerile iscate de genocidul în desfăşurare la care se dedau teroriştii islamişti în Orientul Apropiat şi Mijociu. „Parisul livrează arme kurzilor irakieni”, titra joi Frankfurter Allgemeine Zeitung, înainte ca administraţia Obama să amendeze usturător speranţele tuturor celor care nădăjduiau într-o proximă operaţiune militară americană de salvare a creştinilor, kurzilor şi mai cu seamă a yezizilor din nordul Irakului.


Ameninţaţi să fie exterminaţi de Statul Islamic, aceşti oameni pot spera în ajutorul unora dintre europeni. În timp ce „Germania se ceartă, Franţa intră în acţiune”, relevă, în context, Die Welt, observând că „Parisul a hotărât să furnizeze instantaneu arme” luptărilor care se opun treoriştilor în nordul Irakului, că „Marea Britanie şi Cehia ajută la rândul lor, iar Berlinul se mai luptă să găsească o linie unitară”.
Comentatorii germani se ceartă şi ei. Unii de stânga, uluiţi că, înainte de a se răzgândi, şeful grupului parlamentar postcomunist, Gysi, luat vremelnic de apele bunului simţ, a favorizat explicit, timp de o clipă, exportul de arme către kurzi, ca unică soluţie de oprire a avansului terorist, se scutură de scârbă.


Prea puţini înţeleg o atare trădare a pacifismului absolut care a marcat până acum, la modul literal, poziţiile partidului „Stânga”, după cum îşi zice formaţiunea postcomuniştilor germani. Unii editorialişti îşi reiau obiceiul de a arăta cu degetul spre ceilalţi. De pildă, cel al cotidianului german taz, care arată spre armatele celor cinci state cu drept de veto în Consiliul de Securitate ONU. În viziunea ziarului berlinez ele ar trebui, culmea, să intervină în comun.


Că până ajung oştirile cu pricina să cadă de acord asupra unei astfel de operaţiuni nu mai apucă să fie salvat nici măcar un suflet de creştin, de kurd sau de yezid ameninţat de islamiştii suniţi nu-l preocupă cine ştie ce pe vajnicul comentator berlinez.

Populară pare a fi şi atitudinea arborată de Flensburger Tageblatt, care admite că „e, natural, obligatoriu, să se împiedice terorismul islamiştilor fanatici şi să se pună capăt unui genocid”, dar această sarcină ar reveni în primul rînd americanilor.
Ba „e şi de datoria Germaniei să ajute”, susţine în schimb, clar şi fără echivoc, Tagesspiegel din Berlin, fără să precizeze însă în ce fel trebuie articulată asistenţa de acordat.

Mai clar se exprimă Mittelbyarische Zeitung. Ziarul bavarez recuză complexele dezbateri teoretice despre ce e şi ce nu e moral şi util să se facă şi elogiază guvernul de la Berlin pentru că după zile de dezbateri, a reuşit în fine să înţeleagă că "e nevoie de un ajutor rapid şi pragmatic".

Frankfurter Allgemeine Zeitung pune punctul pe i, invitându-i pe responsabilii occidentali să se gândească serios la consecinţele fatale ale consolidării şi eternizării în Levant a teroriştilor suniţi, ştiind că "regiunea cu pricina e net mai aproape de Occident decât Afganistanul”.