1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Contradicțiile politicii pro-americane

După alegerile din Statele Unite s-a petrecut un lucru interesant. Taberele politice românești au declanșat competiția ”cine ajunge prima la Casa Albă” .

În România a apărut o mică problemă care ține de imagine și comunicare publică. Presa pe care s-a sprijinit în mod constant partida ”anticorupție”, căreia i s-a alăturat președintele Klaus Iohannis după primul tur de scrutin, a manifestat o virulentă poziție anti-Trump. A fost ceva cu adevărat surprinzător căci presa românească nu a avut niciodată opinii categorice cât privește alegerile americane, preferând să se mențină într-o rezervă respectuoasă. De data aceasta, ca și cum s-ar fi găsit sub influența cercurilor liberale, în accepție americană, presa ”anticorupție” a dus o campanie insistentă de discreditare a candidatului și apoi președintelui Donald Trump cu atât mai absurdă cu cât românii nu doar că nu votează în alegerile de peste ocean, dar nu au nicio pondere în marele joc politic global. Evident explicația cea mai la îndemână este că ziariștii au abandonat obiectivitatea și prudența cerută de profesie, lansându-se mimetic în lupta ideologică globală. 

Înrolarea aceasta a presei românești de partea stângii liberale a provocat însă o problemă serioasă de coerență strategică. Căci aceeași presă, care după anumite ezitări de început l-a adoptat pe Klaus Iohannis, nu mai știe cum să împace pamfletele anti-Trump cu apropierea președintelui României de Casa Albă.

Ni se poate obiecta că presa nu are ce căuta în acest comentariu de politică generală. În realitate, presa a devenit peste tot în lume altceva decât a patra putere în stat, transformându-se, cu puține excepții, într-o anexă a politicii. În cazul nostru, presa care l-ar putea ajuta pe Klaus Iohannis să câștige al doilea mandat a fost anti-Trump, ceea ce pune publicul românesc într-o situație de perplexitate, căci citește de o săptămână încoace despre succesul orbitor al președintelui de la București primit la Casa Albă înaintea altor lideri din Est, dar află în același timp că liderul american este un om nedemn pe punctul de a fi demis. În plus președintele Iohannis are o problemă din moment ce unii din proprii săi susținători îi subminează succesul.

După alegerile din Statele Unite s-a petrecut un lucru interesant. Taberele românești au declanșat competiția ”cine ajunge prima la Casa Albă”. Președintele PSD, Liviu Dragnea, sperând că alegerea lui Donald Trump va avea ca efect și o schimbare de optică față de politica românească s-a grăbit să prindă prilejul. Un PSD agreat de Washington ar fi avut șansele de a aborda cu mai mult succes alegerile prezidențiale din 2019. Expediția lui Liviu Dragnea la Washington a fost însă inutilă căci era mult prea devreme și nu avea oricum resursele necesare. Klaus Iohannis în schimb a așteptat mai mult și a ajuns cu adevărat La Casa Albă, fapt care îl ajută să compenseze scăderea de popularitate pe care a suferit-o după primii ani de mandat. Se pare că vizita președintelui Iohannis în SUA contează mai mult pentru politica internă românească decât pentru NATO sau politica regională.

Dar dacă presa favorabilă președintelui continuă să-l discrediteze pe Donald Trump, va sfârși prin a-i face un mare deserviciu. E ca în fotbal când bați o echipă slabă. E un succes, dar nu unul cu care să te lauzi. Inclusiv vizita în SUA va părea ceva paradoxal dacă nu derizoriu.

În cele din urmă înrolarea ideologică a celor care dau tonul în presa românească se va răsfrânge negativ asupra politicii locale, căci nu poți susține consecvent orientarea atlantistă, dacă administrația americană ți se pare nefrecventabilă. După audierea de ieri din Congres, speranța unora în demiterea președintelui Trump s-a spulberat, ceea ce va obliga întreaga lume la o revizuire de atitudine. Fostul șef al FBI, James Comey,  s-a dovedit slab și ezitant, neputând aduce nicio dovadă concludentă în favoarea acuzațiilor sale. A reușit doar să dezvăluie lumii că e un om nesigur pe el și temător. ”De ce nu i-ați spus președintelui că nu puteți discuta cu el subiectul anchetei?”, a fost întrebat. ”Pentru că nu am fost suficient de tare”, a răspuns el.

Probabil că nimeni nu se îndoiește că președintele Donald Trump a încercat să-l influențeze pe șeful FBI, dar pe de altă parte a devenit clar că numai nesiguranța lui Comey ar fi putut să lucreze în favoarea președintelui.

În România cel puțin dacă, din acest moment, se mizează pe supraviețuirea lui Donald Trump este neclar cum se va împăca acest lucru cu virulența stângii liberale. După cum va imposibil să se mai vorbească cu atâta lejeritate despre legăturile dintre Trump și Rusia. Președintele Iohannis va rezolva probabil toate contradicțiile prin tăceri prelungite, dar presa care se va alinia în favoarea sa va fi obligată să-și domolească idiosincraziile.

Vă mai recomandăm