1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Continuitate, în alte condiţii

Coaliţia negru-galben a fost taxată de electorat. Dar nu în beneficiul coaliţiei roşu-verde. Angela Merkel poate rămâne cancelar federal. Dar coordonatele sistemului politic german s-au modificat simţitor.

Angela Merkel poate rămâne cancelar federal

Angela Merkel poate rămâne cancelar federal

Germanii au decis: cancelara poate rămâne, dar cu un alt guvern. Contractul de guvernare, germanii l-au semnat cu Angela Merkel, al cărui partid a devenit, cu undeva în jurul a 42 de procente, principala forţă politică din Bundestag. În schimb şi-a pierdut partenerul tradiţional, gruparea liberală FDP. Rămâne doar de văzut dacă CDU/CSU va guverna, în următorii ani, de una singură sau împreună cu social-democraţii.

Ute Schaeffer, redactor-şef DW

Ute Schaeffer, redactor-şef DW

Merkel a tras după ea, din funcţia de cancelar, şi partidul. A reuşit să obţină pentru CDU cel mai bun rezultat din ultimele două decenii. În schimb, liberalii, care în urmă cu patru ani au reuşit cel mai bun scor din istoria lor parlamentară (14%) şi au fost mici vedete ale guvernării, nu mai au, pentru următorul mandat, loc în Parlament. Nu este doar minusul absolut pentru FDP, ci şi o o ruptură în tradiţia parlamentară şi politică a Germaniei, căci de la înfiinţarea Republicii Federale, în 1949, liberalii au fost mereu reprezentaţi în Bundestag.

O guvernare Merkel alături de social-democraţi nu este inimaginabilă

Opinia publică a pus egal între succesul coaliţiei de guvernare şi Angela Merkel. Germania are cel mai scăzut şomaj din Europa, are o creştere economică solidă şi un nivel suportabil al datoriilor. Şi, toate acestea, fără ca majoritatea germanilor să fie constrânşi să sufere de pe urma unor măsuri de austeritate prea aspre. Astfel că alegătorii au optat pentru continuitate, pentru stabilitate şi securitate. Or, garantul poartă un nume: Angela Merkel. După opt ani în funcţia de cancelar este un actor politic puternic. A ştiut să acapareze dezbaterea despre principalele subiecte care au contat - şi chiar să fure de la opoziţie ideile despre mai multă dreptate socială, despre o debarasare a familiei de grijile cotidiene. Apoi a urmat renunţarea la serviciul militar obligatoriu, s-a opus intervenţiilor în Libia şi Siria, a optat pentru reforma energetică. Şi chiar dacă, în ultimii patru ani, Germania a avut o coaliţie predominant conservatoare, multe dintre temele guvernării au fost pur social-democrate, pe alocuri chiar verzi-ecologiste. Pragmatism pur: principiul Merkel, foarte popular!

Pentru Merkel - şi sigur nici pentru susţinătorii ei - nu ar fi nici o problemă o Mare Coaliţie, în care politicile Angelei Merkel ar putea să îşi vadă liniştite de continuitate. Dimpotrivă: o coaliţie conservator-social-democrată ar echilibra Bundesratul, Camera landurilor, dominat de coaliţia roşu-verde. Or, deocamdată, reprezentanţii landurilor blochează numeroase iniţiative legislative.

Eroziunea sistemului partinic

În peisajul politic german se produce o schimbare. Coordonatele se modifică. SPD şi Verzii nu pot fi mulţumiţi de scorurile înregistrate. În ciuda cursei candidatului la şefia Executivului federal, Peer Steinbrück, partidul nu a putut recupera decât trei puncte procentuale în ultimele săptămâni, apropiindu-se de 26 de procente. Mai puţin decât se spera. SPD îşi are de apărat statutul de partid al poporului. Pe care l-a pierdut şi pentru că temele sale au fost preluate de cancelar. Dar şi pentru că nu a fost în stare să îşi convingă propriul electorat.

La un sfert de secol de la reunificarea Germaniei, Stânga - Die Linke, succesoarea comuniştilor est-germani, devine a treia forţă parlamentară federală. Şi au mai apărut şi micile partide care au atras - cum a făcut Alternativa pentru Germania - pe cei ce votează contra, pe cei fără orientare şi pe dezamăgiţii din toate taberele.

Ieşirea din zona de confort

Liberalii şi ecologiştii şi-au consumat energiile în dispute interne. Dezbateri inutile despre funcţii sau despre moduri de abordare ale unor anti-teme au fost rapid sancţionate de alegători. Apoi a venit campania - fără multă patimă şi controverse constructive. Rezultatul acestei politici spălăcite: fiecare al treilea alegător german nu ştia, înainte de alegeri, cui să îi acorde votul. Cancelara şi opoziţia şi-au prezentat politicile ca un fel de servicii în beneficiul populaţiei. În locul unor dezbateri politice, totul s-a rezumat la campanii publicitare inteligente pentru produsul politic. Nu este un trend exclusiv german. Dar politica nu mai este atât de politică precum era în trecut. Germania anului 2013 şi-a uşurat viaţa refugiindu-se în propria zonă de confort.

Întrebări care aşteaptă răspunsuri

Zonele de criză şi vecinii Germaniei au privit alegerile pentru Bundestag drept un vot care decide pentru întreaga Europă. Mulţi dintre partenerii Berlinului speră într-o manieră de administrare mai moderată, mai puţin austeră a crizei, în cazul în care Republica Federală va avea o Mare Coaliţie de guvernare.

Dar de aici încolo va fi nevoie de răspunsuri la multe întrebări ce contează în viaţa Germaniei. Cum se asigură pensiile bătrânilor? Cum se finanţează reforma energetică? Ce poziţie va lua Republica Federală în chestiunea siriană? Şi ce viziune are, de fapt, Germania pentru viitorul Europei extinse, dincolo de pompieristica intervenţie de administrare a crizei? Sunt datorii politice de care foştii guvernanţi s-au cam ferit, dar care nu mai pot fi amânate. Germania, cea mai puternică economie europeană şi a patra din lume, îşi face viaţa uşoară şi se preocupă de sine însăşi. Şi o face, e drept, cu mult succes.

Politicienii sunt, însă, obligaţi să aducă aceste teme în dezbatere şi să le discute cu alegătorii, dar şi cu cei care nu s-au prezentat la vot. Democraţia este renegocierea continuă a compormiselor, născute din comasarea diferitelor poziţii şi dezbaterea acestora. Politica trebuie să redevină politică. Germania nu trebuie să aibă doar politici administrative - asta va trebui să facă noul guvern, a cărui componenţă va fi negociat în zilele ce vin.