1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Continentul curiozităţilor - ce cred tinerii din Afghanistan despre Europa

Ratbil Shamel / Nicoleta Marin19 mai 2005

Ce este Europa? Asupra acestei întrebări se discută destul de des mai ales în statele europene. Dar ce gândesc locuitorii din afara Europei despre bătrânul continent?

https://p.dw.com/p/B2so
Imagine: dpa

În ultimele secole, Europa a fost receptată în Afghanistan mai degrabă ca o putere agresivă: englezii au încercat zadarnic, în 3 războaie, să colonializeze ţara. Acum, pe pământurile afghane s-au instalat din nou soldaţi europeni înarmaţi. Misiunea lor oficială este aceea de a supraveghea menţinerea păcii şi a stabilităţii în ţara central-asiatică. Îi determină, însă, acest lucru pe tinerii afghani să fie mai toleranţi? Ce cred ei, în definitiv, despre Europa şi despre stilul de viaţă al europenilor? Percepţia Europei printre tinerii afghani se aseamănă în mare măsură cu ceea ce se crede în general în Europa despre Afghanistan.

Europa este un loc ciudat, plin de curiozităţi, consideră mulţi tineri afghani. De exemplu, faptul că aici există cupluri de bărbaţi care locuiesc împreună şi femei care preferă să rămână singure toată viaţa. Cu siguranţă, aşa este! Însă faptul că aceste 2 exemple sunt mai degrabă excepţii decât situaţii obişnuite, le este mai puţin cunoscut: şi acolo oamenii îşi cultivă clişeele, iar acestea au viaţă lungă.

Studentul Scherin Aqa Jalali din Kabul cunoaşte o altă ciudăţenie despre Europa: „Bărbaţii europeni sunt balerini, iar soţiile lor joacă fotbal“ spune tânărul cu convingere. Că această constatare nu este tocmai adevărată, Scherin Aqa nu are de unde să ştie: nu a fost încă niciodată în Europa şi tot ce ştie despre acest continent, a auzit de la alţii. Dar este sigur că nu se va căsători nicidată cu o femeie care joacă fotbal şi nici nu va păşi vreodată pe scena vreunui balet. Chiar dacă ar vrea, familia şi prietenii săi nu ar putea înţelege asemenea ciudăţenii.

Desigur, chiar şi un tânăr simplu, ca Scherin Aqa ştie că nu toate zvonurile care se aud în Afghanistan despre Europa sunt adevărate. Ideea destul de vehiculată despre tinerele europene care în lunile de vară umblă aproape goale, I se pare nu doar absurdă, ci consideră că aceste zvonuri sunt răspândite de islamiştii radicali, pentru a defăima stilul de viaţă occidental şi a-l ponegri ca fiind “depravat”. Imaginea lui Scherin Aqa despre Europa este diferită, în ciuda tutoror acestor clişee; şi chiar destul de pozitivă: "Europa este un continent al libertăţii – desigur cu excepţia Marii Britanii! Dacă exceptăm Anglia, se poate spune că acest continent s-a străduit mereu, în ultimul timp, să ajute alţi oameni şi popoare.”

Imaginea negativă despre Anglia este moştenită de tinerii afghani de la generaţia părinţilor lor şi din istoria ţării. Războaiele anglo-afghane din sec. 19 şi 20 nu au fost uitate nici până astăzi. Cine discută cu tinerii afghani despre Marea Britanie, aude mereu aceleaşi argumente: britanicii au încercat să colonializeze Afghanistanul, şi nu au învăţat nimic din istoria lor colonială, iar acum încearcă, împreună cu SUA, să ocupe alte ţări sub pretextul de a aduce poparele respective mai aproape de democraţie. Este însă interesant faptul că tinerii afghani dau ca exemplu mai ales Irak-ul, mult mai des decât propria lor ţară.

Trupele internaţionale din Afghanistan, din care fac parte şi soldaţi britanici, sunt văzute de mulţi tineri cu ochi buni. Nu puţini dintre ei sunt copii de război şi se bucură de libertatea relativă care există acum în ţara lor, chiar dacă această situaţie este încă fragilă şi au loc relative des revolte sau atacuri teroriste. Ştiu că şi acest minimum de stabilitate şi siguranţă obţinut până acum într-un oraş cum este Kabul-ul se datorează în bună parte prezenţei trupelor internaţionale de pace. Dar ei ştiu şi că străinii, inclusiv europenii, au venit în Afghanistan nu doar din pură solidaritate şi dorinţa de a ajuta: „Prietenia, ca şi duşmănia, apar în politică doar datorită unor interese clare. De aceea nu putem considera că Europa este un adevărat “prieten” al Afghanistanului. Momentan, europenii se implică în Afghanistan urmărindu-şi propriile interese. Dar cred că putem oricum profita din această situaţie.”

Abdur-Rahman, un student din provincia Bamian din centrul Afghanistanului, consideră că implicarea societăţilor internaţionale în ţara lui este un noroc pentru ei. El crede că străinii sunt o garanţie a faptului că Afghanistanul nu va cădea din nou cu totul în mâinile extremiştilor politici şi religioşi. Desigur că tinerii refuză fanatismul islamic şi pe talibani, însă sunt surprinşi de locul marginal pe care îl are religia în foarte multe ţări europene. Mulţi au auzit lucruri care sunt adevărate cel puţin parţial despre ţările vest-europene: bunăoară, că lăcaşurile de cult creştine stau goale, sau că în viaţa multor europeni, religia ocupă un loc secundar. Şi Ahmad Zobair, un tânăr din Jalalabad, oraş din estul Afghanistanului, chiar dacă nu a fost încă niciodată în Europa, are totuşi o opinie clară: Europa este cel mai progresist continent din lume. Deşi europenii (atât creştini, cât şi musulmani) aparţin unor religii care descind din Abraham, ei nu acordă credintei locul cuvenit în viaţa socială şi politică!”

Abdur-Rahman, de exemplu, nu se lasă impresionat de laicizarea europenilor. Fiecare cultură are propriile ei caracteristici, spune el plin de pragmatism: „Concepţia morală a europenilor nu trebuie neapărat să coincidă cu a noastră! Moralitatea lor, raportată la situaţia şi modul lor de viaţă, este cu siguranţă cea mai potrivită.”

Printre tinerii afghani, desigur, muzica pop şi filmele europene nu sunt foarte populare: ei preferă să vadă filme indiene. Fotbalul european, dimpotrivă, este iubit, chiar dacă kickerii italieni sau cei germani nu ajung la o popularitate egală cu cea a brazilienilor, de exemplu. Şi în cele din urmă: realizările din domeniul cercetării şi din cel al tehnicii unesc şi ele Afghanistanul cu Europa, în mod deosebit cu Germania.