1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate şi cultură

Contemporan cu bozonul Higgs. Sau cu ceva la fel de spectaculos

Fizicienii de la CERN au reuşit o descoperire epocală prin care lasă omenirii libertatea de a pune alte întrebări greu de răspuns cu privire la originile vieţii şi ale materiei.

Evident, întrebarea celor cărora le mai pasă de descoperirile ştiinţifice într-o lume prea plină de zumzăieli politice este legată de reţinerea cercetătorilor de a declara bozonul Higgs ca fiind descoperit. "Suntem siguri că am descoperit o particulă nouă - dar, pentru a avea certitudinea că este acel element Higgs, mai trebuie studiate anumite caracteristici", explică, într-un interviu acordat Deutsche Welle, Joachim Mnich, directorul diviziei de Particule şi Astroparticule din cadrul sincrotronului german de electroni de la Hamburg (DESY).

Probabil că Mnich, doctor în ştiinţe cvasi-abstracte al Universităţii Tehnice din Aachen, ştie ce spune. Stând, însă, pe margine şi văzând, în imaginile transmise de televiziuni, cum nişte indivizi în halate de un alb imaculat, sobri de felul lor şi cu mintea plină de formule matematice, îşi ţopăie bucuria de parcă ar fi nişte suporteri de fotbal în tribună, începi să înţelegi că lumea în care trăim nu va mai fi, de aici încolo, la fel. "Este", confirmă Mnich, "cea mai importantă descoperire a secolului în fizică".

Bine-bine, secolul fu, până acum, scurt. Dar fizică?De la Albert Einstein încoace, fizica nu mai este ceea ce a fost. Pentru cei născuţi mai târziu, se poate compara cu cele petrecute în muzica rock odată cu fenomenul Nirvana. În orice caz, da, a existat fizică şi înainte de Einstein, aşa cum a existat rock şi înainte de Nirvana. A existat un domn, britanic, Isaac Newton, pe numele lui, care a mai descoperit, cândva, un lucru de pe urma căruia nu ne-am ales cu prea multe invenţii; dar ca şi mărul care i-a declanşat lui Newton o nouă înţelegere a lumii, bozonul acesta Higgs, pe care mulţi îl consideră particula lui Dumnezeu, ar putea să îi ajute pe urmaşii urmaşilor noştri să ştie mai multe despre drumul parcurs de oameni prin istorie până la un prezent-viitor oarecare.

"Şi chiar dacă ceea ce am văzut nu este particula Higgs, tot asistăm la o senzaţie", explică Mnich, în interviul acordat pentru Deutsche Welle.

Vedeţi? Asta încercam să spun mai devreme. La Arhimede, lucrurile erau simple:. Luai un obiect, îl scăpai în lighean şi din lighean ieşea ceea ce te aştepţi să iasă: un volum de apă identic cu volumul corpului scufundat. Chiar şi la inducţia electrică, lucrurile se simplificau, până şi pentru un umanist: "eu, curentul cel indus, / totdeauna m-am opus / forţei care m-a produs". Şi acum? Simplu: contează, doar, să strigi "Evrika!". Ca şi în cazul datoriilor suverane, te doare în cot de ele: am descoperit ceva, las generaţiilor viitoare şansa de a afla ce am descoperit. "E foarte posibil ca, în acel viitor, descoperirea de la CERN să permită privirea spre trecut", estimează Mnich, amintind că este vorba despre cercetarea fundamentelor sau, altfel spus, de o introspecţie asupra materiei. Mecanica cuantică, adaugă cercetătorul german, este dominată de aproximări şi probabilitate, conchizând: "Nu înţelegem de ce în univers există numai materie, nu şi antimaterie, deşi, la ciocnirea iniţială, acestea ar fi trebuit să se elimine reciproc. În plus, 96% din materia universului este invizibilă".

E clar: cercetarea nu rămâne fără viitor.

În urmă cu jumătate de secol, cercetătorii se ocupau cu fragmentarea particulelor în exact acelaşi scop: pentru a înţelege originile vieţii; nici unuia nu i-a trecut, la vremea aceea, prin gând că după alţi 50 de ani rodul muncii lor se va regăsi în orice spital. Scopul pentru care a fost dezvoltat acceleratorul de particule de la graniţa Elveţiei cu Franţa a fost tocmai identificarea bozonului Higgs - dar rezolvarea acestei teme nu înseamnă nici pe departe sfârşitul întrebărilor. Odată descoperită, "particula lui Dumnezeu" trebuie înţeleasă.De aici pot veni alte şi alte surprize. Poate chiar o reclamaţie de plagiat din partea Marelui Arhitect, a cărui nume particula o şi poartă.

Autor: Cristian Ştefănescu / Michael Hartlep

Redactor: Rodica Binder