1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Consultările cu partidele: o farsă procedurală

Preşedintele, Traian Băsescu, insistă foarte mult asupra respectării unor proceduri constituţionale în ciuda faptului că ele sînt cu totul desprinse de viaţa politică reală.

default

Traian Băsescu, unul din actorii principali în criza politică de la Bucureşti

Tentativa primului ministru desemnat, Lucian Croitoru, de a forma un Guvern seamănă tot mai mult cu o farsă procedurală. În aparenţă încrezător în şansele sale, Lucian Croitoru nu a reuşit pînă acum să stabilească nici o întîlnire viabilă în afara aceleia cu PD-L, singura grupare care, oficial, îl susţine.

Spun „oficial“, deoarece nici PD-L nu îl susţine decît în mod cu totul conjunctural. PD-L l-a susţinut pe Lucian Croitoru pentru un loc în Consiliul de Administraţie al BNR, dar de aici şi pînă la funcţia de prim ministru este o mare distanţă.

Impresia generală şi care provoacă un sentiment apăsător de stînjeneală publică este că Preşedintele Traian Băsescu şi PD-L simulează doar că iau procedurile în serios şi lumea se întreabă, pe bună dreptate, dacă premierul desemnat ştie acest lucru sau dacă a intrat în competiţie cu o totală ingenuitate.

Dar nici într-un caz, nici în celălalt, Lucian Croitoru nu este avantajat în negocierile sale cu partidele politice. El se află captiv într-un cerc vicios : ca să fie ascultat cu toată seriozitatea, premierul desemnat trebuie să se întîlnească cu partidele politice într-o ambianţă de receptivitate reală, dar ca să se întîlnească cu acestea, ar trebui mai întîi să fie luat în serios.

Opoziţia, de altfel, a căutat în ultimele zile să reconfirme pentru sine şi pentru opinia publică hotărîrea de a-l susţine pe Klaus Johannis şi de a avea pînă la alegeri o acţiune politică concertată. Cu toate acestea, unii dintre liderii PD-L, cît şi preşedintele, au dat de înţeles că speră cu toată seriozitatea ca prezumtivul Guvern Croitoru să reuşească să adune suficiente voturi.

Dar dacă, în ciuda angajamentelor publice ale Opoziţiei, Preşedintele mai speră să instaleze un nou guvern înseamnă că mizează, în realitate, pe slăbiciunile bine cunoscute ale naturii umane.

El nu se mai poate baza pe convingeri politice, pe o mobilizare de moment, ca o ultimă resuscitare a unui crez politic aţipit, dar poate spera că deputaţii şi senatorii din opoziţie nu vor avea tăria de caracter de a-şi asuma minime sacrificii personale. De aceea nu a întîrziat să avertizeze că ar putea dizolva Parlamentul.

Discuţia aceasta este încă odată stînjenitoare, întrucît sugerează că se vor găsi destui parlamentari care să voteze împotriva convingerilor afirmate public, de teama de a nu-şi pierde mandatul.

Nimeni nu ignoră că deputaţii şi senatorii pot ceda în faţa unei acţiuni de manipulare psihologică abilă, dar de data aceasta, temperatura politică pare să fi atins un punct critic, de la care cei angajaţi în luptă nu mai simt cu aceeaşi intensitate „durerea“.

În fine, „curajul“ opozanţilor nu va avea nici el efecte pe termen scurt, cîtă vreme Preşedintele poate tergiversa procedurile pînă la alegeri. Hotărît să nu cedeze şi aflat în pană de mesaje politice reale, Preşedintele Traian Băsescu se agaţă de proceduri, aşa cum făcuseră adversarii săi odinioară.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Alexandra Sora