Consiliul German de Presa

Asociaţia Federală a Editorilor de Ziare împlineşte astăzi 50 de ani. În noiembrie 1956, ea era de faţă la înfiinţarea Consiliului German de Presă, cu sediul aici la Bonn, în apropierea postului nostru de radio. Membrii acestui organism sunt jurişti, care pe de o parte veghează la menţinerea libertăţii presei în ţară, pe de alta, la respectarea principiilor eticii jurnalistice.

O relatare critică la adresa unor manevre NATO, publicată de săptămânalul "Der Spiegel" în octombrie 1962 , a declanşat una din cele mai profunde crize ale tinerei Republici Federale de atunci. Fiindcă guvernanţii de la Bonn au apreciat articolul drept "trădare de secret de stat", au ordonat percheziţionarea redacţiei precum şi arestarea editorului şi a unui redactor. Protestul împotriva acestei intervenţii a statului împotriva libertăţii presei a fost remarcabil atât în Germania cât şi în străinătate. Guvernul a cedat, arestaţii au fost puşi în libertate, iar ministrul apărării Franz Josef Strauss s-a văzut silit să demisioneze. Un moment crucial, o piatră de hotar pentru libertatea presei în Germania, care a demonstrat că mediile, care îndeplinesc o sarcină publică, sunt independente. Şi că dreptul la refuz al mărturiei, protejarea surselor de informaţie şi a informatorilor sunt lucruri demne de luat în serios, cu atât mai mult cu cât ele figurează în legile imperiale de presă de la finele secolului al XIX-lea. Criza a consolidat poziţia jurnaliştilor din sfera politică.

Înfiinţarea Consiliului German de Presă în noiembrie 1956 a fost o acţiune de apărare a editorilor de ziare şi jurnaliştilor împotriva influenţei statului. În primii săi ani de existenţă relaţia presă-stat a trebuit rescrisă. Existau experienţe tragice din timpul regimului nazist şi precizarea locului şi rolului mediilor era deosebit de însemnată. Care trebuie să fie poziţia statului faţă de mediile libere? Ce cadru politic trebuie să garanteze statul pentru ca mediile să lucreze mai efectiv?

Asemenea chestiuni de principiu nu mai sunt de mult actuale. Cu timpul a câştigat prioritate cea de-a doua sarcină a Consiliului de presă, şi anume promovarea imaginii presei. Aici este vorba de respectarea principiilor jurnalistice şi etice, printre altele investigaţia responsabilă şi respectarea demnităţii umane. Aceste principii sunt consemnate din 1973 într-un aşa numit "Cod al presei".

Dincolo de aceasta, Consiliul de presă poate fi direct abordat de persoane care doresc să se plângă de relatări jignitoare sau de vehicularea unor informaţii false. Dacă în anii 70 şi 80 numărul sesizărilor era de câteva zeci pe an, astăzi el se ridică la circa 700. Juriştii din Consiliu examinează temeinicia plângerilor şi dacă sunt justificate, formulează un avertisment public.

Dar nici realţia dintre stat şi presă nu a dispărut cu totul din atenţia Consiliului. Aşa de pildă se discută dacă poliţia are voie în cursul unei anchete penale să intercepteze convorbirile telefonice ale ziariştilor. Sau ce se întâmplă dacă anumite ziare ajung dependente financiar de partide politice, cum s-a întâmplat recent cu cotidianul "Frankfurter Rundschau", ale cărei acţiuni au fost cumpărate de PSD, care l-a salvat astfel de la faliment. Consilului de Presă nu a constatat până în prezent o modificare a liniei acestui ziar, prin exercitarea influenţei politice social-democrate.

Mai critică este sporirea concentrării în lumea mediilor: aproape un sfert din cotidiane aparţin între timp editurii Axel Springer din Hamburg. Primele 10 concerne din ţară controlează 56% din piaţa de presă. Concomitent scade numărul titlurilor. Aşa de pildă, în peste jumătate din departamentele şi comunele Republicii Federale mai apare doar un singur ziar local. O evoluţia deloc îmbucurătoare acolo unde există monopol de presă, deşi acesta nu se poate compara cu cel de acum 50 de ani. Să nu uităm că astăzi există mult mai multe medii decât odinioară. Posturilor publice de radio şi televiziune li s-au adăugat numeroase altele private, nemaivorbind de Internet ca sursă de informaţii.