1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Confuzii profitabile şi identităţi ilicite

Crin Antonescu se prezintă ca urmaş al partizanilor din munţi, iar Traian Băsescu a îmbrăcat haina revoluţionarilor din decembrie.

default

Într-un discurs electoral recent (Baia Mare – 10 noiembrie) Crin Antonescu spunea despre liberali şi, într-un mod mai general, despre cei pe care îi reprezintă, că sînt urmaşii acelora care au suferit de pe urma comunismului, urmaşii partizanilor din munţi şi ai lui Corneliu Coposu. Afirmaţia era în primul rînd o replică aluzivă la efuziunea Elenei Udrea, care spusese într-o adunare cu simpatizanţi PD-L că sînt cu toţii „urmaşii lui Traian“, adăugînd – după o pauză de expresie – ai lui Traian Băsescu. Crin Antonescu a dorit în primul rînd să marcheze diferenţa de ton şi de situare, dar nu a ezitat totuşi să se aşeze, fără prea multe explicaţii, într-o ilustră descendenţă.

Partidele româneşti au pierdut legătura directă cu tradiţia anticomunistă

În realitate aceste genealogii – fie ele şi simbolice – sînt greu de stabilit după metisările numeroase suferite de partidele româneşti în ultimii 20 de ani. PNL, de exemplu, s-a plasat mereu pe poziţii de rivalitate cu PNŢCD, dar chiar admiţînd că figura lui Corneliu Coposu a fost invocată ca emblemă mai cuprinzătoare a anticomunismului şi verticalităţii politice, tot ar fi greu de stabilit o filiaţie, dacă ne amintim că PNL a fuzionat la un moment dat cu ApR, grupare condusă de Teodor Meleşcanu, fost ministru de Externe în Guvernul Văcăroiu. ApR nici măcar nu se remarcase prin forţe proprii, fiind mai curînd o ficţiune mediatică creată de ProTV, care domina pe atunci autoritar piaţa media din România. Printre altele ProTV a jucat un rol central şi în debarcarea guvernului Ciorbea de către Traian Băsescu, într-o epocă pe care televiziunile cu ambiţii politice de astăzi au motive serioase să o invidieze.

În sfîrşit, astăzi preşedintele PNL, Crin Antonescu, propune în mitingurile sale electorale un guvern „ideal“, condus de Klaus Johannis, cu Andrei Marga la Educaţie şi cu Teodor Meleşcanu la Externe. Relaţia de filiaţie morală dintre fostul ministru de Externe al lui Ion Iliescu şi Corneliu Coposu este însă greu sesizabilă.

Preşedintele reînvie profitabil fantoma comunismului

Dar dacă Crin Antonescu are circumstanţe atenuante, (în definitiv şi-a început cariera în Alianţa Civică), pentru Traian Băsescu este mai greu să explice subita fervoare anticomunistă. Candidatul Traian Băsescu nu concurează cu Mircea Geoană, ci, pretinde el, cu Ion Iliescu şi cu toţi foştii comunişti care, după cum explica într-un rînd, sînt teribili de versatili şi gata oricînd să acapereze puterea. Asistăm la o răsturnare de imagini cu totul spectaculoasă. Dacă Ion Iliescu colinda satele României în toamna lui 1996, îngrozindu-i pe ţărani cu spectrul moşierilor, Traian Băsescu flutură astăzi spectrul comuniştilor (un fel de Ion Iliescu multiplicat) care s-ar pregăti să revină în travesti. Tehnica de propagandă este însă aceeaşi.

Traian Băsescu se prezintă ca legatar al martirilor din decembrie 1989

Un episod esenţial pentru strategia aceasta de inventare a unei noi legitimităţi s-a petrecut în 9 noiembrie înaintea plecarii în Germania, la ceremoniile dedicate celebrării a 20 ani de la căderea Zidului Berlinului.

Preşedintele a declarat atunci că liderii politici care au preluat puterea după executarea lui Ceauşescu „au găsit cu cale să utilizeze formule propagandistice care au justificat scoaterea armatei în stradă şi uciderea a peste 1.600 de români.“

Traian Băsescu a rostit la adăpostul imunităţii o acuzaţie care pe alţii i-a costat libertatea, fără să-şi asume în schimb nici o responsabilitate. Dar rostind acuzaţia s-a prezentat ca legatar al martirilor din decembrie 1989 şi a schiţat o promisiune a cărei îndeplinire este cu totul neverificabilă.

Se pare că preşedintele şi-a premeditat gestul cu grijă, deoarece cu ceva timp în urmă el solicita imperios procurorului general Laura Codruţa Kovesi să-l reangajeze pe generalul procuror Dan Voinea, cu scopul de „a relua“ investigaţiile abandonate. După 20 de ani confuzia publică este atît de mare, încît s-au găsit destui oameni de bună credinţă care să aplaude gestul preşedintelui, cu toate că Dan Voinea nu este altul decît procuroul care a îngropat practic toate dosarele, inclusiv pe acelea în care apar crimele de după execuţia lui Ceauşescu.

A reînvîia în acest context aşteptările justiţiare este, de aceea, un gest cel puţin frivol. Preşedintele, sfătuit rău, a avansat pe un teren moral care pretindea mai curînd un gest de reverenţă şi delicateţe.

Autor: Horaţiu Pepine

Redactor: Robert Schwartz

Vă mai recomandăm