Confuzii legale şi conflict de autoritate

Astăzi, preşedintele Traian Băsescu i-a adresat o scrisoare ministrului interimar al Justiţiei, avertizîndu-l că şi-a depăşit atribuţiile şi că se expune unor sancţiuni legale.

Este de fapt al al doilea avertisment. Întors duminică dintr-o vizită în Georgia, Preşedintele făcuse declaraţii dure la adresa lui Teodor Meleşcanu, sugerînd totodată că ar putea decide suspendarea sa din funcţie. În scrisoarea de astăzi, Preşedintele reia avertismentul în mod oficial şi cu precizările juridice de rigoare:

“Avînd în vedere că în momentul de faţă împiedicaţi îndeplinirea unei prerogative a Preşedintelui României, vă solicit să vă limitaţi la atribuţiile legale pe care le aveţi, transmiţînd solicitările mele de începere a urmăririi penale către Ministerul Public împreună cu referatele procurorilor de caz şi cu cererile formulate de Procurorul General şi procurorul şef DNA, documente ce se află în posesia dumneavoastră. Vă atenţionez că în caz contrar aţi săvîrşi un abuz în serviciu şi nu voi ezita să acţionez, în baza prerogativelor legale şi constituţionale pe care le am, în vederea normalizării situaţiei.”

Echivocuri lexicale

Guvernul s-a cufundat de ieri pînă astăzi în tăcere. Ministrul de Justiţie refuzase să îndeplinească solicitarea Preşedintelui argumentînd că acesta nu i-ar fi trimis dosarele celor care sînt acuzaţi. La Bucureşti se pare că politica a încetat de mult să mai fie un lucru cu adevărat serios, de vreme ce însuşi ministrul Justiţiei, fie el şi interimar, recurge la echivocuri lexicale. Teodor Meleşcanu a vorbit despre “dosarele de caz” pe care, premeditat sau nu, le-a confundat cu dosarele penale, care se află la Parchet şi care nu pot fi consultate pînă cînd nu ajung în Instanţă.

Chiar dacă Teodor Meleşcanu a admis, cu o modestie jucată, că nu se pricepe la chestiunile juridice, de data aceasta joaca a ajuns prea departe şi nimeni la Bucureşti nu mai poate avea de aici înainte încredere că legea este respectată. Fiecare gest primeşte o supra-interpretare, care la rîndul ei este interpretată, în aşa fel încît legea devine ceva extrem de fluid şi nesigur.

Psihologie de grup

Probabil că Teodor Meleşcanu şi colegii săi liberali au crezut că răspund Preşedintelui cu aceaşi monedă. Dacă Preşedintele refuzase să o numească pe Norica Nicolai la Justiţie, atunci Guvernul a refuzat la rîndul său să transmită Parchetului avizul de ridicare a imunităţii pentru miniştrii vizaţi (Adrian Năstase, Miron Mitrea, Victor Babiuc, Szolt Nagy, Tudor Chiuariu, Paul Păcuraru, Codruţ Sereş şi Decebal Traian Remeş). Dar dacă Preşedintele se bazase pe un text, fie el şi interpretabil, din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, Guvernul nu s-a mai bazat pe nimic, decît poate pe încrederea pe care liderii PNL şi-o transmit unul altuia prin încurajări reciproce. Într-adevăr fără psihologia de grup care caracterizează poziţiile politice ale Guvernului, nu s-ar fi ajuns la acest impas.

Se pare că primul ministru a înţeles dificultatea şi, astăzi, la reuniunea Biroului Politic Central al PNL şi-ar fi avertizat colegii să nu se mai amestece în delicatele chestiuni guvernamentale.