Conflictul între generaţii – mai acut ca oricînd?

Dacă tinereţea ar şti, dacă bătrîneţea ar putea…

De cînd intruziunea, devenită intempestivă între timp, a computerului în viaţa de zi cu zi a locuitorilor lumii globalizate s-a declanşat, străvechiul dicton şi-a pierdut valabilitatea.

Scenele în care utilizatorii vîrstnici stau cuprinşi de descumpănire sau disperare în faţa miraculosului instrument căruia nu-i pot desluşi toate funcţiile, permanent înnoite şi perfecţionate, aşteptînd ajutorul celor tineri - fac parte din cotidian.

Iar frustrarea „culturală” resimţită de generaţia care şi-a acumulat şi înmagazinat cunoaşterea cu cartea şi creionul în mînă îşi află cele mai ciudate expresii. Între acestea, şi utopia negativă a unei lumi în care, după un blackout electronic global, doar revenirea la formele tradiţionale de achiziţionare a cunoaşterii şi de comunicare interumană ar rămîne unica soluţie posibilă de supravieţuire colectivă (imaginată de nimeni altul decît de… Umberto Eco!).

Deocamdată, realitatea arată cu totul altfel: societatea este scindată (printr-o ciudată analogie cu sistemul electronic binar) în două grupuri distincte:cei născuţi deja în era computerului, supranumiţi Digital Natives şi, de cealaltă parte, imigranţii în noua lume , Digital Immigrants, care abia la vîrsta adultă au pătruns în universul noilor tehnologii de comunicare.

Disjuncţia între cele două generaţii, percepută intuitiv, emoţional, empiric de fiecare dintre noi, face de mai multă vreme obiectul unor studii de specialitate.

Neurologii trag un semnal de alarmă

Sociologii şi, mai nou, neurologii, identifică nu numai o dificultate la nivelul comunicării verbale, dublată de o modificare a comportamentului, ci şi o evoluţie mai puţin previzibilă cu efecte incalculabile la nivelul structurilor neuronale.

Un număr recent al ediţiei germane a revistei „Psychologie Heute” s-a oprit asupra studiilor efectuate de Gary Small, profesor la Universitatea din Los Angeles, director al Centrului de Studii UCLA, cotat de revista „Scientific American” drept unul din cei mai prestigioşi experţi internaţionali în domeniul ştiinţelor neuronale.

Tinerii de azi au practic aşa numitul Cyberspace în buzunarul mic. Multitasking şi prelucrarea paralelă a informaţiilor este pentru ei un joc de copii. Bombardat permanent cu informaţii, creierul lor reacţionează rapid dar le codifică altfel decît adulţii „imigranţi” în noile medii.

Durata atenţiei este mai redusă la tineri decît la persoanele vîrstnice, atunci cînd cei dintâi sunt confruntaţi cu formele tradiţionale de învăţare. Născuţii în era digitalizării, nu mai pun prea mare preţ pe televiziune , utilizează intens internetul ca şi noile tehnologii mass media, dar consacră, spre deosebire de generaţiile precedente, cel mai redus timp… lecturii.

Universul real se îngustează

Pentru ei, obişnuiţi în orice moment să stabilească cu oricine, oricînd şi oriunde contactul în spaţiul virtual, universul real se îngustează.

Studii recente au demonstrat că, în perioada adolescenţei, tinerii care utilizează peste opt ore pe zi computerul, întîmpină dificultăţi în a citi pe chip reacţiile emoţionale ale semenilor şi a le evalua. Competenţele lor sociale şi performanţele logice sunt de asemenea influenţate negativ.

Dacă aceste „involuţii” vor continua, s-ar putea - afirmă neurologii - ca tocmai cortexul frontal să rămînă subdezvoltat. Riscul este cel al unei stagnări emoţionale şi al unui comportament egocentric-autist, care ar putea să dureze pînă la anii maturităţii.

Ce-i de făcut?

Cît despre aşa numiţii Digital Immigrants, majoritatea lor fiind roadele boom-ului demografic de după război, deşi ei au devenit utilizatori ai computerului la anii maturităţii, relaţiile lor cu noile medii sunt cu totul altele. Ei au capacitatea de a învăţa metodic, pas cu pas şi cu maximă atenţie noul limbaj, fără a resimţi însă plăcerea ci doar presiunea necesităţii de a-şi apropria regulile.

S-au descurcat bine şi pînă la apariţia computerului. Acum, ei evită să recurgă le el prea des, manifestînd reticenţe faţă de ofertele prea sofisticate ale tehnologiei digitale.

La vîrsta adultă, prelucrarea informaţiei nu mai este atît de rapidă ca în anii tinereţii. Studii recente demonstrează însă că trainingul poate ameliora situaţia.

În viitorul nu foarte îndepărtat, din raţiuni demografice, numărul „imigranţilor” în Cyberspace va scădea în timp ce digitalizarea se va extinde pe toate meridianele şi în toate domeniile activităţii umane, cu consecinţe imprevizibile asupra evoluţiei viitoare a creierului şi a comportamentului socio-afectiv.

Pentru moment, din perspectiva activităţii profesionale, de serviciu, întrebarea care se mai ridică ar fi următoarea: în ce măsură este posibilă o reală sinergie a celor două generaţii de utilizatori ai computerului, în ciuda unei persistenţe a „faliei din creier”?

Autor: Rodica Binder
Redactor: Ovidiu Suciu