1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Conflict între sudişti şi nordişti în Europa?

Există oare un clivaj între nordul şi sudul continentului? Între partea prosperă a Europei, şi partea ei mai săracă? Aşa pare. Dar lucrurile nu sunt chiar atât de simple.

Experţii au constatat existenţa unor serioase discrepanţe în puterea de cumpărare a cetăţenilor europeni din cele 27 de state ale Uniunii mult înainte să izbucnească recesiunea şi actuala criză a datoriilor. De multe decenii s-a consolidat impresia că europenii bogaţi ar trăi în nordul Europei, iar cei săraci la miazăzi.

Din 2004 li s-au adăugat celor din urmă cetăţenii din fostele state comuniste. În vest, s-a spus atunci, oamenii sunt mai prosperi decât în est.

De cea mai mare putere de cumpărare se bucură cetăţenii ducatului luxemburghez. S-a cuantificat cea a locuitorilor minusculei ţări la 271 de procente din valoarea medie a puterii de cumpărare a europenilor. Spaniolii şi italienii dispun de 100%, germanii de 118%, în vreme ce oamenii din cele mai sărace ţări, de pildă din România şi Bulgaria, sunt nevoiţi să se mulţumească doar cu 44-46 de procente.

Criza nu este de vină

Dar nu criza economică poartă vina acestui clivaj şi nici nu l-a modificat esenţial. Ajutoare din pachetele constituite în acest scop au primit până acum doar statele din sud, iar puterea de cumpărare a grecilor o depăşeşte, cu 90 la sută, pe cea a portughezilor (cu 80 de procente).

Irlanda, ţară care a primit o asistenţă în valoare de miliarde de euro, din pricina problemelor din sectorul ei bancar, are o putere de cumpărare medie de 128 la sută şi se situează, ca atare, înaintea Germaniei.

Iată prin urmare că schema nord-sud e uşor simplistă şi nu se potriveşte realmente în toate cazurile. Ciprul, care a cerut de asemenea ajutor, dispune de o putere de cumpărare de 99 la sută, fiind o ţară situată practic la nivelul Spaniei şi Italiei.

Îndatorarea excesivă n-are de-a face atât cu împărţirea în săraci şi bogaţi cât mai degrabă cu actuala politică fiscală şi bugetară a ţărilor cu pricina. Estonia de pildă, o ţară statistic săracă, se află în nordul continentului, a făcut parte cândva din Uniunea Sovietică dar nu are practic nici un fel de datorii. Dimpotrivă, se bucură de un excedent.

Noi diviziuni

Există, conform ministrului finlandez pentru afaceri europene, Alexander Stubb, cu totul alte linii despărţitoare în Comunitate. „Ne-am pierde, cred, vremea dacă am vorbi de ţări fondatoare ale Uniunii şi membri noi. De nord contra sud, vest contra est, protestanţi contra catolici”, a declarat Stubb la Bruxelles. Coaliţiile în interiorul UE „sunt mereu funcţionale, se orientează în funcţie de chestiuni obiective, în funcţie bunăoară de apartenenţa la zona euro sau la comunitatea ţărilor cu bonitate şi rating maxim, cel al unui triplu A”, a precizat Stubb.

Datorii comune?

„Divergenţa principală este cea împărţind statele Uniunii în ţări care doresc colectivizarea datoriilor şi cele care refuză această opţiune”, a subliniat fostul premierul belgian Guy Verhoftsadt într-o discuţie cu Deutsche Welle. Germania, Olanda şi Finlanda sunt ultimele trei state ale zonei euro care resping o atare colectivizare a datoriilor prin plasarea pe pieţe a obligaţiunilorr europene, aşa-zisele eurobonduri.

Din unghiul lui Verhoftstadt, în prezent liderul grupului liberal din Parlamentul Euopean, această chestiune vizează însuşi viitorul continentului şi destinul Uniunii Europene. În opinia sa, moneda euro nu va supravieţui decât dacă se va crea o reală Uniune fiscală, economică şi politică. Această integrare ar implica şi obligaţiuni comune.

Pe moment, tradiţionala locomotivă europeană e gripată fiindcă Franţa, spre deosebire de Germania, doreşte aceste obligaţiuni.

Germania a trecut şi ea printr-un faliment

În colţuri opuse: Angela Merkel, Mariano Rajoy, Francois Hollande şi Mario Monti

În colţuri opuse: Angela Merkel, Mariano Rajoy, Francois Hollande şi Mario Monti

Istoricul Albrecht Rischl consideră că dihotomia dintre ţările nordice şi cele din sud, care, spre deosebire de cele de la miazănoapte n-ar fi în stare să se gospodărească financiar în mod competent, reprezintă o eroare. În veacul trecut ,Germania a trecut prin două falimente de stat datorate celor două războaie mondiale. Falimentul grecesc e minor în comparaţie cu bancrutele nemţeşti ale secolului XX.

Alţi istorici trimit însă la virtuţile comerciale dezvoltate în nord în epoca oraşelor hanseate spre deosebire de veacurile în care imperiul otoman a alimentat debandada şi corupţia în sud.

Clivajul nord-sud şi moneda euro

Disjuncţia dintre forţa economică a ţărilor din nordul şi sudul continentului l-a determinat pe fostul lider al patronilor germani, Hans-Olaf Henkel, să propună introducerea unui euro „tare” pentru statele de la miazănoapte şi a unui alt euro, mai slab, pentru cele de la miază-zi. În acest fel s-ar sista absurda promovare, indirectă, a exporturilor ţărilor nordice şi s-ar amplifica exporturile ţărilor din sud, e de părere Henkel, un fost promotor înflăcărat al integrării europene.

Inflaţia divizează Europa

Potrivit economistului Zsolt Darvas, de la Bruxelles, continentul e scindat şi de inflaţie, devalorizarea banilor fiind prea redusă în nord, şi prea amplă în sud, din pricina fondurilor financiare nordice. Investiţiile ţărilor de la miază-noapte au alimentat de pildă speculaţiile imobiliare spaniole, a declarat postului Deutsche Welle expertul de la think-tankul „Bruegel”. Conform lui, în viitor trebuie inversate lucrurile, pentru că pe moment statele din sud nu sunt competitive. Ceea ce înseamnă că nu sunt în măsură să exporte suficient spre a-şi lichida datoriile. Ar trebui prin urmare ca inflaţia să fie mai mare în nord iar în sud să fie mică, ori poate chiar să domnească deflaţia.

„Trebuie să luptăm”

De multe decenii ,statele prospere ale Comunităţii transferă sume importante, în valoare de multe miliarde de euro, prin intermediul ajutoarelor structurale ale UE, în ţările mai sărace. Fiindcă una din misiunile de bază ale Uniunii este echilibrarea raporturilor economice în cadrul celor 27. Nimeni n-a atentat până acum la acest principiu al solidarităţii, chiar dacă, de-a lungul timpului, s-au tot produs divergenţe între statele donatoare şi cele beneficiare ale ajutoarelor. Grecia a fost, ani la rând, una din ţările care au primit cele mai multe dintre aceste fonduri de asistenţă structurală. Premierul italian Mario Monti a regretat recent reapariţia prejudecăţilor şi rivalităţilor mutuale, nord-sud, într-un interviu acordat revistei Der Spiegel. Şeful guvernului italian s-a declarat foarte îngrijorat de acest fenomen, cerând combaterea lui.