Conferinta tripartita

Relatare transmisa de la Bruxelles de corespondentul nostru Bernd Riegert, adaptata de Valeriu Lazar.

Cu doar un an în urma, la conferinta extraordinara la vârf a UE privind conflictul Irakului, controversa îi scinda profund pe interlocutori: pe de o parte Tony Blair - voia sa trimita trupe în Irak - pe de alta parte Jacques Chirac si Gerhard Schroeder, adversarii acestui razboi. Mâine, la conferinta tripartita de la Berlin, se vor prezenta precum frati întru convingeri, pentru a demonstra restului Europei cine anume e decis sa preia conducerea în UE. Ce-i drept, în acest rastimp de un an, premierul britanic, presedintele Frantei si cancelarul federal german n-au depasit chiar toate divergentele relative la Irak, dar si-au apropiat mult pozitiile.

Apropierea dintre cele trei state mari ale UE a fost cât se poate de evidenta la sfârsitul anului trecut, prin decizia în favoarea unei politici de aparare comune, la nivel european. Cancelarul federal Schroeder lauda proiectul:

"A fost reusita Frantei, Germaniei si Marii Britanii - împreuna cu altii - ca au elaborat documentul decisiv, ca au depasit un obstacol. N-avem de gând sa pretindem vreo exclusivitate, dar cred ca este un eveniment iesit din comun, imposibil de supraapreciat."

Prin apararea comuna - cu dimensiuni reduse vizibil si croita compatibil cu alianta NATO în urma presiunilor americane - si prin decizia anuntata saptamâna trecuta, de alcatuire a unor trupe trilaterale de interventie rapida, s-a pus piatra de temelie a "grupului-nucleu" în interiorul UE. Chiar daca premierul britanic Blair contesta vehement ca în UE ar exista un fel de directorat tripartit. Tony Blair, confruntat acasa cu o opozitie si presa bulevardiera foarte potrivnice Uniunii Europene, a aderat în realitate la motorul germano-francez, deoarece nu vrea sa stea deoparte într-o Europa extinsa. Tony Blair:

"Cred profund ca Marea Britanie trebuie sa detina un rol conducator în centrul Europei, ca nu trebuie sa ramâna la periferia ei."

Multi din membri mici ai UE privesc sceptic cooperarea acum intensificata a celor trei state mari. Un diplomat ceh spunea la Bruxelles ca sunt importanti cei trei mari, dar ca extinderea UE, în mai curent, va transfera geografic centrul ei de greutate spre rasarit. Fapt în care Blair nu vede vreo problema. În grupul-nucleu, premierul britanic se considera purtatorul de cuvânt al noilor membri, pe care-i apreciaza a fi pro-britanici si pro-americani. Tony Blair:

"Multe din statele care adera acum la Uniune împartasesc viziunea britanica despre Europa. Sunt pro-americani si adepti ai aliantei transatlantice. Se pronunta în favoarea reformelor economice si a statului national."

Dupa esecul conferintei la vârf constitutionale din decembrie trecut, cancelarul federal Schroeder si presedintele Chirac vor sa transforme într-un grup de pionierat acel motor germano-francez, care de aproape 50 de ani confera Uniunii impulsuri - într-un grup care avanseaza mai rapid decât ceilalti, chiar si în exteriorul acordurilor Uniunii Europene acum în vigoare. Aceasta ideie a pionieratului, Jacques Chirac o exprimase de acum în Bundestagul german si a trezit-o din nou la viata dupa esecul conferintei la vârf constitutionale. Jacques Chirac:

"Am propus - si anume fiindca este o realitate incontestabila - sa întrunim poate un numar mic de tari într-un grup de pionierat. Cu alte cuvinte, ca aceste tari sa paseasca în frunte, asa cum s-a procedat dealtfel si cu introducerea monedei Euro, sau cu acordul de la Schengen. Cu doua conditii prealabile: sa nu se încalce reglementarile de drept comune, deja existente în UE, iar poarta respectiva sa ramâna deschisa tuturor celor care sunt gata sa îndeplineasca anumite premise."

La începutul noului an, la Europa celor doua viteze au vrut sa adere doar Belgia, Ungaria, Cehia si Grecia. Motiv pentru care planul lui Chirac a fost pus deoparte. Italia, Spania si Polonia se considera excluse si resping ideia grupurilor, directoratelor, motoarelor sau altor constructii de acest gen, cum sublinia din nou, la Bruxelles, ministrul de externe spaniol, doamna Ana Palacio. Cancelarul federal Schroeder porneste de la prezumtia ca - în cazul esecului definitiv al eforturilor de a conferi Uniunii Europene o constitutie si organe mai apte de a actiona - vor deveni inevitabile vitezele divergente ale dezvoltarii ei. Gerhard Schroeder:

"Germania va depune eforturi pentru ca aceasta situatie sa nu intervina. Germania va fi însa deasemeni gata, împreuna cu Franta, cu Marea Britanie si cu cei care adera acum, sa faca uz de ceea ce se numeste cooperarea intensificata. Alta atitudine nu intra în discutie." Pe Schroeder - sub aspect politic actualmente mai puternic legat de Jacques Chirac decât de Tony Blair - îl satisface faptul ca premierul britanic adera la aceste pozitii. Numai astfel devine posibila o politica externa si de securitate eficienta - apreciaza cancelarul. Pentru a-l cita pe un diplomat german: "Împotriva britanicilor - si astfel contra contactului cu Statele Unite - toate acestea nu pot functiona." Citat închis. Un exemplu concret al cooperarii cu succes a celor trei state în sfera politicii externe a fost misiunea celor trei ministri de externe în Iran - prin negocierea cu Republica Islamica a cooperarii ei cu Agentia Internationala pentru Energie Nucleara. Acum, triumviratul poate conferi impulsuri Uniunii Europene, devenita mai greoaie prin cresterea la 25 a numarului membrilor ei - sa asigure conducerea strict necesara. Aceasta fiind perspectiva optimista. Cea pesimista, alimentata îndeosebi de Comisia UE si de diplomatii statelor mai mici, suna: "La început, germanii si francezii au anihilat împreuna Pactul de Stabilitate, iar acum vor încerca, împreuna cu Marea Britanie, sa fixeze criterii proprii politicii externe dar si celei economice." E clar ca mâine, la Berlin, Blair, Chirac si Schroeder vor formula o scrisoare critica la adresa Comisiei UE, prin care vor cere modificari esentiale ale programului de investitii care urmeaza a fi decis în martie, la conferinta la vârf de primavara a UE.