1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate

Condamnarea la moarte a unei sinucigaşe

Heidrun Hannusch, autoarea cărţii "Condamnarea la moarte a unei sinucigaşe - Un caz juridic istoric", a reconstituit ciudata poveste a unei femei ameninţate cu pedeapsa capitală în Anglia anilor ´40.

default

Irene Coffee

Dintr-o fotografie zâmbeşte o tânără cu faţă rotundă şi senină. În 1938, când a fost făcută poza, Irene Coffee avea 27 de ani şi tocmai începuse o viaţă nouă departe de ţara ei de origine, Germania, controlată pe atunci de naţional-socialişti. De la Dresda se refugiase la Londra.

Tatăl fetei, un om de afaceri prosper, murise în urmă cu cinci ani, iar Herta - sora ei - se mutase în Palestina. Mama a rămas în Germania. Mai târziu, după ce Irene a obţinut cetăţenia engleză printr-o căsătorie de convenienţă, şi-a adus şi mama în Anglia.

În 1938, fiică şi mamă trăiau fericite într-un apartament micuţ din Londra. Tânăra care vorbea fluent limba engleză lucra ca secretară. Totul a fost frumos până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial.

Când se ducea la serviciu, Irene purta în geantă o mască de gaze. În grădini, localnicii şi-au amenajat mici buncăre în care să se retragă pe timpul raidurilor aeriene ale nemţilor.

Oraşul în panică

După primele atacuri, populaţia a intrat în stare de şoc. Printre oameni s-a instalat neîncrederea, iar cele două evreice refugiate de la Dresda au început să fie privite cu suspiciune. Suspecţi erau toţi nemţii, chiar şi cei urmăriţi de regimul nazist, refugiaţii şi străinii aflaţi în exil pe pământ englezesc.

Se specula că cei ce nu erau de prin partea locului ar fi spionat pentru Hitler, aşa că erau supravegheaţi şi verificaţi la sânge, ba unii chiar au fost deportaţi în Australia şi Canada.

La vremea respectivă, în Londra trăiau cam 5500 de evrei refugiaţi din Germania şi Austria. Mulţi dintre ei trecuseră Canalul Mânecii numai cu strictul necesar în geantă. În Anglia sufereau de singurătate, trăiau în lipsuri şi se temeau.

Jews March Against Nazi Terrorism 1938

Cu frica-n sân trăiau şi Irene şi mama ei. Nimic nu le speria mai tare ca o invazie a trupelor germane. În toamna lui 1941, când s-a zvonit că nu mai e mult şi apar nemţii, cele două femei au intrat în panică. Au decis să se sinucidă împreună, aşa că au lăsat scrisori de adio şi au înghiţit otravă.

Dar Irene a supravieţuit şi a intrat în istoria justiţiei britanice ca fiind unul dintre cele mai bizare cazuri judecate vreodată.

O lege neobişnuită

Începând din secolul al XVII-lea, în Regatul Marii Britanii era în vigoare o lege care îi acuza de omucidere pe cei care au supravieţuit unei tentative de suicid în masă. Irene Coffee a fost învinovăţită că şi-ar fi ucis mama şi a fost condamnată la moarte prin spânzurare.

În cele din urmă, prin mila regelui George al VI-lea, avocaţii au reuşit să obţină comutarea pedepsei în închisoare pe viaţă. Un an mai târziu a fost graţiată.

A început să lucreze din nou ca secretară şi nu şi-a povestit niciodată trecutul. Nici măcar celui de-al doilea soţ, cu care s-a căsătorit în 1955 şi alături de care a emigrat în Australia, nu i-a spus nimic.

Treisprezece ani mai târziu s-a sinucis. Legea care pe Irene Coffee aproape a costat-o viaţa a fost abolită în 1957.

Autori: Cornelia Rabitz, Claudia Ştefan
Redactor: Ovidiu Suciu