Condamnarea comunismului

De astă dată, apelul face trimitere şi la recenta dezbatere cu aceeaşi temă din cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei de la Strasbourg. “La 16 ani de la Proclamaţia de la Timişoara care a consacrat idealurile anticomuniste ale revoluţiei române din decembrie 1989, se spune în prima frază a acestui apel, vă solicităm în mod ferm să condamnaţi regimul comunist din România ca nelegitim şi criminal. Apelul se adresează preşedintelui Traian Băsescu.

Există deja o mica istorie a acestui apel. Anul trecut aceleaşi organizaţii, Societatea Timişoara, Alianţa Civică, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici, GDS şi altele au formulat un apel, publicat şi în Revista 22 care cerea preşedintelui Traian Băsescu să denunţe comunismul într-o manifestare publică, cum ar fi de pildă şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului. Atunci o delegaţie a semnatarilor a fost la Cotroceni şi a aflat din partea preşedintelui Traian Băsescu o atitudine reţinută. Preşedintele nu a refuzat să facă ce i se cerea, dar a cerut la rîndul său ceva şi anume să i se pună la dispoziţie un amplu documentar al crimelor comise de comunism, ceva pe măsura Cărţii negre a Comunismului a lui Stephan Courtois.

Delegaţii au citit aici mai curînd o jumătate de refuz, în orice caz o serioasă rezervă. Dacă în ce priveşte Europa occidentală pare că e mereu nevoie de dovezi cu privire la crimele comunismului, dovezi menite să zdruncine convigerile stîngii că regimurile comuniste nu ar putea fi considerate criminale în aceeaşi măsură ca cele fasciste, în ţările ex-comuniste, dovezile par multora cel puţin superflue. Ce să mai dovedeşti în România, în Rusia, în Polonia şi aşa mai departe, adică în societăţi profund traumatizate de comunism? Într-o Europă occidentală, atîta timp dominată de discursul exaltat al stîngii, care ignora sau camufla cu bună ştiinţă crimele stalinismului, era nevoie de dovezi şi de ample documentare făcute după toate regulile probatoriului judiciar, dar în România în care atîtea familii păstrează amintirea unei victime a Securităţii, un documentar exhaustiv este cel puţin inutil.

În orice caz, delegaţii organizaţiilor care au semnat primul apel, au considerat că Traian Băsescu recurge la un pretext ca să tragă de timp. De acee, probabil, apelul reînnoit este formulat în termeni aproape imperativi: “Vă solicităm în mod ferm”, se spune în text.

Apelul aduce de astă dată în sprijinul său şi recenta dezbatere de la Consiliul Europei, încheiată cu o jumătate de înfrîngere şi care avea ca scop tot condamnarea regimurilor comuniste ca regimuri criminale. Iniţiatorul rezoluţiei era actualul preşedinte al Adunării Parlamentare, Rene van der Linden, iar raportorul a fost deputatul Göran Lindblad.

Preşedintele Traian Băsescu s-a nimerit chiar în aceea zi la Strasbourg şi a asistat la dezbateri. În Apelul lansat astăzi, semnatarii îi cer preşedintelui să iniţieze actul de condamnare a comunismului cît mai curînd şi îi sugerează ca dată potrivită 22 Aprilie 2006 cînd se împlinesc 15 ani de la “începutul manifestaţiei anticomuniste din Piaţa Universităţii, cel mai lung miting anticomunist din istorie (52 de zile şi de nopţi fără întrerupere”. Amestecul Pieţii Universităţii cu epoca comunismului propriu-zis va pune însă anume dificultăţi de interpretare. Pe de altă parte, Apelul acesta conţine din păcate şi nuanţe politice care alterează puritatea principiului. Se spune de pildă, fără legătură aparentă cu subiectul, că semnatarii consideră că înfiinţarea institutului pentru investigarea crimelor comuniste este necesară. Îndărătul acestei propoziţii aparent neutre se ascunde însă rivalitatea dintre Tăriceanu şi Băsescu întrucît primul ministru a acceptat înfiinţarea acestui institut şi cu scopul de a-l lăsa în offside pe Traian Băsescu, după ce îl numise consilier pe Marius Oprea, care promitea să-i creeze preşedintele mari dificultăţi în cadrul Comunăţii de Informaţii. Aşadar ideea condamnării comunismului este maculată de rivalităţi politice de moment.