Condamnarea Comunismului

Seara, la recepţia care a urmat mesajului rostit în Parlament, preşedintele Traian Băsescu avea să declare că “va dormi în sfîrşit liniştit”. Condamnarea comunismului şi renunţarea la "balastul a 45 de ani " era un act care se cerea realizat chiar şi dacă, aparent, el se petrece atît de tîrziu, a explicat Preşedintele.

Cu două ore mai înainte Preşedintele nu participase însă la o întrunire marcată de concordie, ci la o ciocnire zgomotoasă şi violentă care a amintit de epoca frămîntată a anilor ‘90.

Opoziţia stânjenită

Cele două din opoziţie, PRM şi PSD au fost stînjenite de actul oficial al condamnării comunismului, considerînd că e de natură să le delegitimeze. Grupul PRM, încurajat tacit de preşedintele Adunării, social-democratul Nicolae Văcăroiu, a vociferat, a fluierat şi strigat sloganuri triviale. În această ambianţă, Preşedintele a făcut inventarul marilor crime ale regimului comunist, dupa care a formulat mesajul central:

“Pentru aceste motive, ca şef al statului român, condamn explicit şi categoric sistemul comunist din România, de la înfiinţarea sa, pe bază de dictat, în anii 1944-1947 şi pînă la prăbuşire, în decembrie 1989.”

Atmosfera din sala Parlamentului a devenit incendiară cînd Preşedintele a ajuns la momentul de vîrf al discursului său:

“Luînd act de realităţile prezentate în Raport, afirm cu deplină responsabilitate: Regimul comunist din România a fost ilegitim şi criminal”.

PRM s-a dat în spectacol

Pe toată durata discursului prezidenţial, C.V. Tudor şi camarazii săi de grup politic au agitat o pancartă cu chipul preşedintelui plasat, în haine de puşcăriaş, îndărătul unei ferestre zăbrelite. Presiunea exercitată de grupul PRM i-a avut însă ca ţintă şi pe unul dintre invitaţii de onoare, un simbol anticomunist în carne şi oase, regele Mihai, dar şi pe alţi invitaţi din rîndurile intelectualităţii democratice şi pro-occidentale.

Ceva mai devreme liderul agitatorilor pro-comunişti, explicase în linii mari sensul protestului sau:

“Sînt satanizate în această făcătură ridicolă de Raport numai partidele de stînga, numai PSD-ul şi PRM-ul. Dar fostul Rege Mihai, care ne-a adus trupele sovietice pe cap în virtutea acordului de la Yalta, dar Roosevelt si Churchill, care ni i-au adus pe ruşi pe cap, n-au făcut crime împotriva umanităţii? Ne impuneţi numai adevărul vostru?”

PSD nemulţumit

Chiar dacă nu a participat la manifestările zgomotoase din timpul discursului prezidenţial, grupul social-democrat a manifestat în fond aceeaşi nemulţumire ca şi PRM-ul. După închiderea şedinţei, Preşedintele PSD Mircea Geoană avea să declare:

„Credem că acest raport, în loc să privească către viitor, încearcă să redeschidă răni din trecut şi este exact ceea ce nu avea nevoie în acest moment România, în prag de integrare europeană”.

Liderul social-democrat a mai suţinut că Raportul privind condamnarea comunismului ar fi opera unei comisii „partizane din punct de vedere politic, compusă din oameni de dreapta, care încearcă să transforme lupta cu trecutul comunist într-o armă politică a prezentului”.

Iliescu a refuzat să participe la şedinţă

Iar Ion Iliescu, preşedinte de onoare al PSD, a fost de părere că raportul Tismăneanu conţine elemente „inacceptabile”, unele chiar „ticăloase”, „impregnate de un stalinism întors pe dos”. Raportul îl încriminează pe Ion Iliescu aşezîndu-l în rîndul celor vinovaţi de instalarea şi menţinerea „unui regim ilegitim şi criminal”.

Băsescu de neclintit

În ciuda opoziţiei adversarilor săi Preşedintele şi-a dus însă mesajul la bun sfîrşit privind de astă dată direct către cetăţenii ţării:

“În numele statului român, îmi exprim regretul şi compasiunea pentru victimele dictaturii comuniste. În numele statului român, cer scuze celor care au suferit, familiilor lor, tuturor celor care, într-un fel sau altul, şi-au văzut destinele ruinate de abuzurile dictaturii.”

Parlamentul a dăunat imaginii ţării

Parlamentul României a părut să fie ieri împărţit în două părţi ireconciliabile. Stînga social-democrată şi cea naţionalistă s-au discreditat însă singure prezentîndu-se, implicit, ca succesoare ale partidului comunist.

În ciuda tuturor eforturilor făcute de PSD în ultimul an, această grupare a dezvăluit ieri că îşi trage legitimitatea nu de la social-democraţia antebelică, cum a putut pretinde uneori mai ales în cercuri europene, ci de la momentele de relaxare şi relativă prosperitate din epoca regimului comunist. Ieri chiar şi cei care erau sceptici s-au declarat convinşi că actul condamnări oficiale şi solemne a comunismuui era pe deplin necesar.