1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Comunitatea europeană de valori: Religia scindează Europa

Uniunea Europeană a demarat ca o comunitate economică. Strânsa cooperare a stratelor membre s-a extins, cu timpul, asupra tot mai multor domenii politice iar acum, Uniunea Europeană se vrea a fi şi o comunitate de valori.

default

Pentru a fundamenta acest statut, creatorii Constituţiei UE au definit deja, în preambul, valorile comune, pentru ca, mai apoi, să anexeze Constituţiei Charta Europeană a Drepturilor fundamentale, care se sprijină pe Declaraţia Drepturilor Omului. Odată cu ratificarea tratatului consituţional, aceasta definiţie a valorilor comune va deveni, din punct de vedere formal, un document de bază al UE. Care sunt însă aceste valori comune care regăsesc în toate cele 25 de state membre?

“Uniunea Europeană a fost concepută dintotdeauna ca o comunitate de valori!”, declară Ludger Kühnhardt, directorul Centrului de Integrare Europeană din Bonn. După cel de-al doilea război mondial nu s-a avut în vedere doar crearea unei comunităţi economice ci şi găsirea unui consens al valorilor. Tratatele de la Roma nu fac, ce-i drept, nici o referire la posibile valori comune, dar Ludger Kühnhardt are o explicaţie pentru aceasta: ”Pentru că atunci nimeni nu-şi putea închipui că acele state care luptaseră secole la rând unul împotriva celuilalt, şi care se regăseau acum distruse în urma războiului, că aceste state se vor putea vreodată apropia tocmai în baza valorilor şi a culturii lor comune. Totuşi acesta a fost gândul originar al fondatorilor UE: Trebuie să învingem naţionalismul şi să construim o Europă democratică, paşnică şi partenerială. Acest lucru nu poate reuşi însă doar prin discuţii patetice despre valori comune şi înrudire culturală. Acestor virtuţi şi valori le trebuie adăugate şi interesele comune.”

Prima încercare concretă în acest sens a fost fondarea Consiliului Europei în 1949. Ţelurile sale erau măreţe, dar n-au putut fi nicidecum atinse pe fundalul despărţirii Europei prin Cortina de Fier. Această scindare a reprezentat o motivaţie serioasă pentru cooperarea şi mai strânsă, atât în plan economic cât şi politic, pentru statele membre ale Comunităţii Europene.

În anii 80, după căderea Cortinei de Fier, situaţia s-a schimbat însă, şi o serie de ţări din Sudul şi Estul Europei s-au grăbit să ceară aderarea la Uniune. Pentru a permite acest lucru, statele membre au stabilit Criteriile de la Copenhaga. Pe lângă economia liberă de piaţă, aceste criterii prevedeau şi democraţia şi respectarea drepturilor omului.

La sfârşitul anilor 1990 s-a născut ideea unei Constituţii Europene. Iar cu acest prilej a devenit evident faptul că un consens al valorilor se instaurase demult.
”Sentimentul european prin excelenţă înseamnă să putem spune: ‚Am lăsat trecutul în urma noastră, un trecut cu multe faţete, fie vorba despre colonialism, hegemonialism, naţionalism precum şi totalitarism, nazist sau comunist. Întoarcem spatele acestor vremuri.‘ Cred că acest sentiment de bază determină în mare măsură stilul de viaţă şi valorile europenilor”, declară Kühnhardt.

Faptul că unii politicieni se agaţă de modelul asistenţei sociale pentru a accentua valoarea solidarităţii în Europa, spre deosebire, în special, de SUA, i se pare directorului Centrului de Integrare Europeană totuşi exagerat:
”Nu cred că socoteala este atât de simplă. Europa promovează valorile statului social în timp ce America reprezintă capitalismul cu sânge rece. Căci generozitatea, angajamentul social şi solidaritatea sunt ancorate de ambele părţi ale Oceanului Atlantic”.

A existat însă o disensiune în formularea valorilor comunitare europene şi anume în privinţa religiei. Este creştinismul o valoare fundamentală a Europei ce trebuie consemnată în Constituţie? În urma unor discuţii aprige, s-a convenit însă doar asupra unei trimiteri vagi la ”tradiţiile religioase” europene.

Această disensiune a revenit în actualitate odată cu dezbaterile pe marginea cererii de aderare la UE a Turciei, şi mulţi adversari ai aderării acesteia s-au sprijint întocmai pe argumentul că Turcia nu este o ţară creştină.

Deşi Ludger Kühnhardt nu împărtăşeşte acest punct de vedere, aprobă însă faptul că, în sfârşit, în Europa au loc dezbateri serioase pe teja religiei. ”Până acum”, spune el, ”Islamul nu reprezenta o categorie înrădăcinată în Europa. Dar acum, indiferent că Turcia va adera sau nu, Europa trebuie să reflecteze serios la această chestiune în toată subtilitatea ei. Căci comunitatea cetăţenilor europeni musulmani, numărând între 12 şi 15 milioane de membri care reprezintă 3,5 % din populaţia UE, este, ca număr, a două comunitate religioasă din Europa!”

  • Data 25.01.2005
  • Autoare/Autor Klaus Dahmann/AMT
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1Z5
  • Data 25.01.2005
  • Autoare/Autor Klaus Dahmann/AMT
  • Imprimaţi Imprimaţi pagina
  • Permalink http://p.dw.com/p/B1Z5