Complicitate patriotică

Numirea unui nou ministru la transporturi complică mult situaţia politică. Preşedintele a adoptat faţă de candidatul Ovidiu Silaghi o poziţie ambiguă, care lasă să se înţeleagă orice. Dacă fostul ministru nu ar fi fost în situaţia de a părăsi guvernul anul trecut pentru a-şi clarifica situaţia legată de contestarea ANI ar fi fost mai greu pentru preşedinte să sugereze că are îndoieli. De aceea se poate spune că PNL a oferit pur şi simplu preşedintelui un argument.

A fost surprinzătoare şi întâlnirea dintre preşedinte şi liderul PNL, Crin Antonescu, care promisese anterior să nu iniţieze nicio înţelegere politică cu Traian Băsescu.

Iată cum rivalitatea dintre Victor Ponta şi Crin Antonescu a sfârşit în cele din urmă să ofere o nouă putere preşedintelui Băsescu. Crin Antonescu care a fost mereu dezavantajat de conivenţele dintre Ponta şi Băsescu a crezut probabil de cuviinţă că este cazul să-şi apere mai bine poziţia sa şi a partidului, acceptând el însuşi anumite înţelegeri.

Preşedintele a sugerat că l-ar putea accepta pe candidatul propus de Crin Antonescu, dar abia după ce în calitate de interimar Victor Ponta ar finaliza privatizarea companiei CFR Marfă.

Despre ce e vorba, cu adevărat? Preşedintele Băsescu a sugerat după întâlnirea cu preşedinta FMI, Christine Largarde, că privatizarea CFR Marfă este un eşec şi că procesul ar trebui reluat cu un actor important de pe piaţa europeană a transporturilor feroviare. Afirmaţia sa de atunci a rămas necomentată. Primul ministru nu a spus nici el nimic. De altfel multă lume a privit această privatizare ca pe o (semi)înscenare menită să salveze acordul cu FMI. Preşedintele Traian Băsescu, care sugerează acum că sunt multe probleme, nu a spus nici el nimic până la încheierea acordului.

România riscă să se întoarcă la situaţia încordată de acum 5-6 ani de zile când preşedintele pândea fiecare gest al primului ministru pentru a-l pune în dificultate. În loc să existe o minimă cooperare, preşedintele pare mai curând preocupat să întindă curse rivalilor săi decât să rezolve o problemă dificilă de interes general. Dacă preşedintele credea că privatizarea CFR Marfă este inadmisibilă în forma în care a fost făcută, trebuia să o spună mai devreme, iar dacă nu a spus-o ca să nu pună în pericol acordul cu FMI, este nefiresc să exploateze acum erorile pe care le-a tolerat. Dacă a acceptat complicitatea patriotică, ar fi nimerit ca şi rezolvarea situaţiei să se facă la fel prin acordul tuturor.