Comparaţie fatală

Situaţia din Orientul Apropiat este mai mult decât tensionată. Ca şi relaţiile dintre israelieni şi palestinieni. Conflictul se înrăutăţeşte acolo. Palestinienii tineri îi atacă din senin pe israelieni, iar armata intervine cu cea mai mare duritate de care este capabilă. Siguranţa cetăţenilor este bunul cel mai important pentru politicienii şi militarii israelieni.

Pe calea spre o a treia Intifadă?

Este evident că nervozitatea se amplifică. Pe de-o parte, tentativele de înjunghiere sunt greu de oprit chiar şi de o armată bine dotată sau de un serviciu secret extrem de eficient. Pe de altă parte, israelienii şi palestinienii se tem de izbuncirea unei a treia Intifade, şi din cauza lipsei de autoritate a preşedintelui palestinian Abbas în faţa tinerilor, el preferând să lasă lucrurile în voia lor. O constelaţie nefastă.

La Berlin, guvernul federal şi secretarul de stat american John Kerry s-au străduit să dezamorseze conflictul din Orientul Apropiat. Cu succes? Nimeni nu îndrăzneşte să răspundă. Chiar înainte de vizita lui Benjamin Netanyahu la Berlin am văzut cât de neliniştit este premierul israelian. El pretinde că, la o întâlnire din anii '40, Marele Muftiu palestinian al Ierusalimului l-ar fi instigat pe Adolf Hitler să îi extermine pe evrei. Hitler însuşi ar fi planificat doar expluzarea evreilor, nu și uciderea lor.

Se ştie că poveştile nu sunt niciodată albe sau negre, ci cel mai adesea au nuanţe de gri. Incontestabil, Amin al Husseini, Marele Muftiu al Ierusalimului, ura evreii. El nu îşi dorea niciun fel de evrei în Țara Sfântă, respingea idea că Palestina ar fi patria evreilor, aşa după cum li se promisese acestora în Tratatul de Pace de la Sevres, la finalul Primului Război Mondial. Urmările: excese de violenţă în teritoriile palestiniene.

Doi antisemiţi

Antisemtismul îl caracteriza, fără îndoială, pe Marele Muftiu. Pe de altă parte: deja în al său "Mein Kampf", Adolf Hitler descria ura lui faţă de evrei. El îşi dorea exterminarea în masă a evreilor din Germania şi din Europa. El a fost responsabil de punerea ei în practică - la Auschwitz, Treblinka şi Majdanek, întocmai ca şi în Bergen-Belsen, Buchenwald sau în ghetoul de la Varşovia. El nu avea nevoie nici de Marele Muftiu şi nici de încurajarea acestuia.

Evident că premierul israelian ştie toate acestea. Astfel încât comparaţia fatală a fost aleasă dintr-un alt motiv. El a evidenţiat astfel linia tradiţională palestiniană de la Marele Muftiu până la Abbas - o linie a antisemitismului în relaţia cu Israelul. Ceea ce este în acord cu sentimentele multor evrei şi justifică astfel respingerea compromisurilor şi a ofertelor de a negocia. Netanyahu însă reuşeşte astfel să amplifice conflictul, distrugând cea mai mică speranţă de pace sau armistiţiu în Orientul Apropiat.