Comisia Europeană a lansat cetăţenilor comunitari o provocare democratică

Intenţia în sine este extrem de lăudabilă. Pornind, probabil, de la experienţa acumulată în Elveţia şi California, diriguitorii europeni îşi propun să ofere cetăţenilor comunitari accesul direct la construcţia cadrului legal în care li s-a propus – şi, în covârşitoare măsură, şi-au dorit – să trăiască.

Experimentul democraţiei directe adus în actualitate de proiectul numit „Iniţiativa Civică” se doreşte, cum explica Maros Sevcoic, comisarul european pentru Educaţie, Pregătire, Cultură şi Tineret, o încercare de „a scoate Uniunea Europeană din cercul închis de la Bruxelles şi a-i oferi o expresie democratică profundă”. Instituţiile comunitare au fost, deseori, acuzate de complexitate, birocraţie şi distanţare de agenda reală a cetăţenilor.

La începutul lunii aprilie, Comisia Europeană a dat publicităţii draftul unei tentative de revoluţie, în acest sens. Conform reprezentaţilor Bruxelles-ului, un milion de cetăţeni comunitari, provenind din cel puţin nouă state membre, pot solicita Comisiei introducerea sau modificarea unei legi. Modalitatea de strângere a semnăturilor nu este specificată, astfel că iniţiatorii unui astfel de demers pot recurge la metoda clasică, a chioşcurilor din stradă, dar şi la tehnica modernă, anume, folosind reţele de socializare de tipul Facebook sau Twitter. Din momentul primirii unui dosar lansat prin iniţiativă civică, executivul european are la dispoziţie patru luni pentru a-l accepta sau respinge.

Părerile sunt împărţite în ce priveşte rezultatele acestui demers comunitar. Comisia şi-a rezervat dreptul de a respinge din start propunerile care atacă valorile fundamentale ale Uniunii şi pe cele pe care le apreciază ca fiind stupide. Sunt doi parametri care, desigur, conţin o doză de subiectivitate. Unii observatori politici se tem, totodată, de opacitatea cu care operează Comisia Europeană în luarea deciziilor, acuzând dificultatea unui follow-up al iniţiativei, de la momentul depunerii ei până la răspunsul executivului comunitar. S-au făcut auzite şi voci reclamând riscul unei dictaturi a minorităţilor, în condiţiile în care un milion de semnături reprezintă doar 0,2% din populaţia Uniunii. În fine, complexitatea mecanismelor comunitare actuale îngreunează, la rândul ei, elaborarea unor iniţiative competitive cu modul de operare al diriguitorilor Uniunii. Un câştig, cel puţin, se întrevede în acest demers: chiar dacă încă nu se poate vorbi despre o conştiinţă europeană, Iniţiativa Cetăţenilor ar putea obliga contribuabilii comunitari la o privire mai atentă şi interesată asupra modului în care Europa funcţionează. În plus, se poate vorbi şi de o şansă – e drept, destul de firavă – de a concura reţelele de lobby extrem de active la Bruxelles.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Alexandra Sora