Comentariu: Washington, trezirea!
12 iulie 2014
Parteneriatul germano-american este o construcţie solidă. A rezistat numeroaselor probe de rezistenţă din perioada războiului rece, dar şi ulterioare, cum ar fi refuzul Germaniei de a participa la războiul din Irak. Cu toate acestea, criza care a debutat în urmă cu un an, după dezvăluirile lui Edward Snowden, legate de activităţile americane de spionaj în Germania - o criză care de atunci se tot amplifică! - ar putea submina parteneriatul germano-american. Chiar dacă parteneriatul transatlantic a fost pus periodic sub semnul întrebării de la căderea zidului din Berlin, fără a se întâmpla ceva, de această dată relaţiile bilaterale sunt ameninţate sever.
Dacă ambasadorul SUA la Berlin este convocat în repetate rânduri pentru explicaţii la Ministerul de Externe, în decurs de numai câteva zile, situaţia este cu adevărat gravă.
Dacă politicieni germani la vârf din tabăra guvernamentală critică acţiunile SUA în termeni neobişnuit de categorici, situaţia este cu adevărat gravă.
Iar dacă şefa executivului, Angela Merkel - care nu manifestă înclinare spre efuziuni sentimentale şi care a suportat în linişte, ba chiar cu stoicism, avalanşa interminabilă de dezvăluiri din ultimul an privind activităţile americane de spionaj împotriva Germaniei şi împotriva ei personal - şi-a dat acordul pentru expulzarea şefului antenei CIA de la Berlin, situaţia este cu adevărat de o gravitate fără precedent în ultimele decenii.
Tăcere la Washington
A acuza un guvern de comiterea unor erori politice este de obicei mai dificil decât pare la prima vedere. Dar nu este cazul aici. De la debutul crizei, administraţia de la Washington nu a întreprins nimic pentru detensionarea situaţiei. Nu numai că nu a exprimat vreun regret, dar activităţile de spionaj continuă nestingherite.
Dacă se analizează reacţiile de până acum ale administraţiei Obama la nemulţumirile germane, ele pot fi definite în următorii termeni: renitenţă, indiferenţă şi chiar prefăcută inocenţă.
Şi asta în condiţiile în care guvernul german nu avea iniţial, după ce a devenit cunoscută ascultarea convorbirilor telefonice ale Angelei Merkel, prea mari aşteptări de la administraţia americană. Ar fi fost de ajuns atunci un simplu "sorry", neoficial, spus cu onestitate de preşedintele Obama, şi situaţia s-ar fi detensionat. Dar Casa Albă a păstrat tăcerea, mulţumindu-se să trimită la Berlin doi congresmeni de modestă anvergură.
Şi după consumarea acelui episod, guvernul german a reacţionat cu reţinere când Washingtonul i-a respins propunerea de a semna un acord bilateral de interzicere a acţiunilor de spionaj. Mai mult decât atât, guvernul de la Berlin a acceptat aşa-numitul "dialog cibernetic" propus de SUA în loc de acord, chiar dacă era clar din capul locului că este vorba de o formă fără fond. Dar la numai câteva zile de la desfăşurarea primei şedinţe a "dialogului cibernetic", descoperirea unor noi acţiuni de spionaj pe teritoriul Germaniei a distrus şi ultima fărâmă de încredere între cele două ţări.
Este acum evident că administraţia Obama nu a considerat necesară restrângerea activităţilor de spionaj în Germania, măcar până la estomparea scandalului provocat de ascultarea telefonului mobil al cancelarului. Păcat. Ar fi fost o decizie pragmatică, care nu ar fi costat capital politic şi nici nu ar fi modificat statu-quoul postbelic.
Acum relaţiile germano-americane au ajuns într-o situaţie periculoasă. Potrivit sondajelor, încrederea germanilor în SUA este ca şi inexistentă. Sigur că este vorba doar de o situaţie de moment. Dar mult mai gravă este perspectiva, cât se poate de realistă, ca generaţia tânără să crească într-un climat preponderent nefavorabil SUA, din cauza războiului din Irak şi a activităţilor de spionaj ale NSA. Aşa stând lucrurile, America ar trebui să ia măsuri de contracarare a unei astfel de evoluţii.