1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Economie

Comentariu: Vignieta - cea mai mare prostie

Un ministru german a înnebunit Comisia Europeană cu un proiect de lege nefezabil de introducere a vignietei. Bruxelles-ul s-a răzbunat cu un compromis care face nerentabilă întreaga afacere, arată Barbara Wesel.

Germania, din care face parte, vrând-nevrând, și landul Bavaria, este de decenii membră a UE. Aceasta înseamnă că guvernanții de la Berlin nu doar că știu bine legislația europeană, ba chiar au contribuit direct la elaborarea ei. Când ministrul german al Transporturilor, Alexander Dobrindt, originar din Bavaria, a apărut în urmă cu doi ani la Bruxelles cu proiectul lui de introducere a vignietei, reacția generală a fost: "Este el în toate mințile? Vrea să-i discrimineze cu legea lui pe ceilalți cetățeni ai UE? Nu știe că acest lucru nu este permis?"

La unii politicieni nu se știe prea bine ce aleg să ignore din realitate. Se întâlnesc des în UE astfel de cazuri de negare a faptelor. Când apar astfel de proiecte de lege nefezabile, intră în funcțiune de regulă un mecanism bine rodat: mai întâi, autoritățile de la Bruxelles atrag atenția că proiectul încalcă dreptul comunitar. Dacă țara din care provine propunerea nu se lasă cu una cu două, Comisia amenință cu o procedură de infringement, cu consecințe de ordin juridic și financiar. La final, țara membră trebuie să renunțe la propunere sau să o modifice.

Sau se alege a doua cale, cea a negocierilor cu Bruxelles-ul, în vederea obținerii unui compromis. Funcționarii europeni prelucrează apoi planul propus inițial până când el devine de nerecunoscut, dar se potrivește prevederilor comunitare. Ar fi putut fi de la bun început propus în această formă, dar atunci s-ar fi pierdut toată distracția.

Vignieta germană, preocupare pentru funcționarii europeni

Barbara Wesel, corespondentă DW la Bruxelles

Barbara Wesel, corespondentă DW la Bruxelles

Zeci de funcționari europeni s-au străduit luni de zile să prelucreze în așa fel proiectul ministrului Dobrindt de introducere a vignietei în Germania, încât să-l facă conform legislației UE. Întrebarea era cum poate fi introdusă o taxă de folosire a autostrăzilor germane pentru vizitatorii din străinătate aflați în tranzit în Republica Federală, fără a-i obliga în egală măsură la plată pe cetățenii germani? Soluția cea mai simplă era înlocuirea actualului impozit auto cu o taxă de drum, pe care trebuie să o achite toată lumea: rezidenți și străini, de îndată ce au intrat cu mașinile lor pe autostrăzile germane.

Dar de ce să simplificăm lucurile, când se poate și complicat? Ministrul Transporturilor nu ar mai fi ocupat apoi prima pagină a ziarelor cu sugestiile sale că Germania va scoate astfel bani în plus de la țările vecine. Orice practicant de la Comisia Europeană ar fi putut recunoaște și respinge imediat această pretenție indecentă. Căci face parte din farmecul Europei faptul că nu ne putem trata discriminatoriu unii pe ceilalți.

La final, mereu un compromis

Nu este ca și cum UE vrea să împiedice țările membre să transforme în lege orice idee creață care le vine. Dar, la final, aceste idei sunt de nerecunoscut după ce ies din mașina de tocat a Bruxelles-ului. La fel și cu vignieta germană: vignieta pe termen scurt pentru șoferii din afara Germaniei va costa doar 2,50 euro pentru zece zile. Adică cu un euro mai puțin decât vor costa tipărirea, verificarea și administrarea pentru fiecare vignietă emisă. Încasările anuale ar reprezenta doar o zecime din necesarul pentru reînnoirea autostrăzilor germane. Asta în cel mai fericit caz.

Așa arată geniile legislative: creează mai multă iritare decât avantaje. Am putea să privatizăm autostrăzile, ca în Franța, ceea ce le va face cu adevărat scumpe pentru toată lumea. Sau să înființăm zone cu vignietă, ca în Italia. Sau să introducem o vignietă generală ca în Austria. Dar ministrul german al Transporturilor nu a fost mulțumit defel cu aceste soluții, ceea ce a creat deja tensiuni cu statele vecine. Olanda și Austria consideră că rezultatul este nedrept și amenință să conteste inclusiv varianta de compromis negociată cu Comisia.

Nu avem nimic mai bun de făcut?

Afirmația că 30.000 de funcționari europeni nu ar avea nimic mai bun de făcut este total falsă. Ei administrează fondurile structurale și de dezvoltare, salvează Grecia, luptă împotriva modificărilor climatice și au în general o mulțime de alte sarcini utile. Să-i mai încărcăm cu un proiect de lege de la bun început sortit eșecului este prea mult.

Nu mai contează acum dacă proiectul de introducere a vignietei germane a fost o intenție malefică sau doar neștiință. Adevărul este că legea este una dintre cele mai mari absurdități politice. La prezentarea acestui compromis la Bruxelles au mai lipsit doar bufonii.

Autoare: Barbara Wesel