1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Comentariu: Un raspuns corect

Deciziile luate de NATO la Varşovia nu reprezintă un nou Război Rece, ci doar ceea ce experţii numesc Realpolitik. Situaţia este clară, crede Bernd Riegert.

NATO ameninţă, dar ameninţările sunt mai degrabă şoptite. În termeni militar, patru batalioane amplasate la graniţa de est nu reprezintă o ameninţare pentru mult mai puternicele trupe ruseşti. Moscova nu va fi chiar impresionată de suplimentarea trupelor NATO. De fapt, nimeni nu se aştepta la o altceva din partea Alianţei Nord-Atlantice. Mult mai importantă este atitudinea hotărâtă. Şi important este şi semnalul transmis statelor baltice, care au făcut parte din Uniunea Sovietică, ca şi statelor din fostul Pact de la Varşovia: da, NATO vă înţelege temerile.

Este clar doar că nimeni de la NATO nu crede că Rusia ar urma să atace vreun stat membru al Alianţei sau să plaseze "omuleţi verzi" după modelul aplicat în Ucraina. În interpretarea NATO, preşedintele Putin are alte interese. Vrea să îţi asigure influenţa în Ucraina, Belarus, Georgia, Moldova, Azerbaidjan şi Armenia. Ceea ce a şi reuşit. Restul statelor sunt implicate în conflicte, pe care Rusia le întreţine în mod decisiv. Cu acest conflict "îngheţat" nici unul dintre statele în cauză nu poate adera la NATO. Ani buni de acum încolo, dacă nu chiar decenii, terenul este minat.

Într-o notă similară poate fi interpretată şi recenta vizită a lui Putin în Finlanda. Finlandezilor, care ba îşi doresc ba nu îşi doresc să adere la NATO, Moscova le-a explicat că graniţa comună este foarte, foarte lungă şi în caz de nevoie extrem de vulnerabilă.

Bernd Riegert

Bernd Riegert

La summitul de la Varşovia, NATO îi arată la rândul ei Rusiei că anumite graniţe nu pot fi depăşite. Şi statele occidentale, care nu sunt direct ameninţate, ţin aproape. Până acum, Putin nu a reuşit să divizeze NATO.

Scutul antirachetă - devenit parţial funcţional - nu reprezintă sub nici o formă vreo ameninţare. Din punct de vedere tehnic, nu are nici un şansă să oprească eventuale rachete intercontinentale ruseşti. Ceea ce Moscova ştie prea bine, chiar dacă oficial pretinde contrariul.

Dat fiind că situaţia este acum clarificată, nimic nu mai stă în calea unui nou dialog între Rusia şi NATO. Consiliul NATO-Rusia ar trebui reactivat. Preşedintele Putin vorbeşte frecvent la telefon cu preşedinţii Obama şi Hollande, ca şi cu cancelara Merkel. Dialogul la cel mai înalt nivel funcţionează. Şi este bine aşa, dat fiind că statele NATO şi Rusia au interese politice comune, precum stingerea conflictului din Siria, combaterea terorismului islamist, evoluţiile din Afganistan sau din Iran. Ca să nu mai menţionăm interesele economice.

După summitul de la Varşovia, lucrurile se vor organiza iar dialogul va avea loc pe principiile aşa numitei "Realpolitik". Dubla strategie a NATO, ameninţări şoptite şi dialog, va afecta mai ales Ucraina şi Georgia. Pentru ele este clar că şi pe termen lung vor rămâne cu Rusia în coastă, în timp ce NATO nu va putea şi nu va vrea să le asigure un sprijin militar.

Preşedintele Putin ar trebui să rămână blocat acolo unde se află acum. Retrocedarea Crimeei, retragerea din Abhazia sau Transnistria rămân iluzorii. Aici nu se poate vorbi despre vreun nou Război Rece. Pe vremea vechiului conflict, se confruntau două ideologii diferite, cu sute de mii de soldaţi înarmaţi până în dinţi. Astăzi, numărul forţelor convenţionale este mai degrabă redus. Democraţiile sunt provocate de regimul Putin, care nu urmează nici o ideologie, ci ţine pur şi simplu cu forţa de scaunul puterii. Răspunsul pe care până acum NATO l-a dat tacticianului de la Kremlin, este absolut corect.