Comentariu: Un șoarece care vrea să urle - UE are prea puțină influență în Orientul Mijlociu | Europa | DW | 12.12.2017
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Comentariu: Un șoarece care vrea să urle - UE are prea puțină influență în Orientul Mijlociu

UE critică mereu politica celorlalte state față de Orientul Mijlociu, însă nu vine cu nicio propunere concretă. E cu siguranță prea puțin pentru o Uniune care finanțează autonomia palestiniană, crede Bernd Riegert.

Bruxelles - conferință de presă Netanyahu-Mogherini (Reuters/F. Lenoir)

Mogherini a subliniat încă o dată faptul că UE nu are o politică proprie în Orientul Mijlociu.

Inițiativa provocatoare a președintelui american, Donald Trump, de recunoaștere a Ierusalimului drept capitală a statului Israel este considerată o greșeală la Bruxelles. Ar aduce doar neliniște, tulburări și agravarea rivalităților, cred toți cei 28 de miniștri de externe ai UE. Interludiul scurt din partea Cehiei s-a terminat rapid. La Praga, președintele etern, dar nu foarte serios, recomandase să fie imitat unilateralismul lui Trump. Consensul obținut, care prevede că doar o "soluție cu două state" ar ajuta în egală măsură Israelulul și Palestina, e "remarcabil", se laudă Federica Mogherini, șefa politicii externe a UE.

UE și bătutul pasului pe loc

Această unitate nu l-a impresionat defel pe oaspetele din Israel. Premierul Benjamin Netanyahu cunoaște de prea mult timp politica UE, care în ochii lui este prea prietenoasă cu palestinienii. El se alătură SUA și noului său cel mai bun prieten Trump. Iar palestinienii fac contrariul. Ei blestemă SUA și ar prefera să vadă UE într-un rol activ de mediere. Cum ar putea fi găsită oare o apropiere a acestor poziții?

Mogherini a subliniat încă o dată faptul că UE nu are o politică proprie în Orientul Mijlociu. Orice inițiativă în acest sens e exclusă. Ca întotdeauna, UE așteaptă semnale înțelepte din partea Washingtonului. Dar poate aștepta mult și bine. Nici președintele Obama nu a reușit să aducă la masa tratativelor părțile implicate. Dacă acest lucru i-ar reuși acum unui președinte Trump, imprevizibil, ar fi un miracol politic.

UE preferă să se ascundă, în ciuda rolului său important în conflict. La urma urmei, finanțează o bună parte din bugetul palestinian în Gaza și Cisiordania. De altfel, cu sprijinul explicit al Israelului, căruia, în caz contrar, i-ar reveni această sarcină în calitate de putere de ocupație.

Politicieni europeni au solicitat în repetate rânduri ca UE să devină mai activă. Până în prezent însă, Uniunea a rămas lipită cu încăpățânare de principiile care prevăd "soluția celor două state" sau "pământ pentru pace" pe care israelienii și palestinienii le-au elaborat în anii 1990. De atunci au existat încercări multiple de abordare, dar s-a întâmplat puțin. Nu a funcționat. Acest fapt se datorează atât atitudinii ostile a palestinienilor, certați între ei, cât și neacceptării din partea guvernului Netanyahu.

Și acum?

Acum ar fi momentul ca UE să dezvolte alternative reale pentru a depăși impasul. Asta necesită timp și idei bune. Poate că președintele francez Emmanuel Macron ar putea porni pe această a treia cale, când britanicii recalcitranți vor fi părăsit UE, iar cancelara deocamdată pasivă de la Berlin s-ar lăsa convinsă.

Aceasta ar fi cu siguranță o cale mai bună decât așteptând propunerile miraculoase ale casei Trump, incluzându-l și pe ginerele președintelui, Jared Kushner. UE ar trebui să acționeze mai degrabă decât să strâmbe din nas criticând mereu incompetența și lipsa de voință ale celorlalți participanți. În acest context, decizia insensibilă și controversată a președintelui SUA are cel puțin o parte bună: Se vorbește din nou despre conflictul nerezolvat din Orientul Mijlociu, chiar și în Europa.

Autor: Bernd Riegert / lp