1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Comentariu: Ultima victorie a Angelei Merkel

E frumos dacă partidul rămâne cel mai puternic. Dar într-un sistem de partide tot mai mici nu mai e totuși garantul unui guvern stabil. A sosit timpul ca CDU să se gândească serios la viitor, consideră Felix Steiner.

Angela Merkel a înregistrat duminică o înfrângere usturătoare, dar se pare că mesajul nu a fost încă pe deplin înțeles. Deja în seara alegerilor mulți s-or fi întrebat, privind imaginile de la sediul central al CDU, unde tinerii creștin-democrați jubilau și aplaudau frenetic, dacă nu cumva aceștia erau drogați. Apoi, a doua zi, la întâlnirea cu presa de la Berlin, a urmat afirmația cancelarei că chiar nu știe ce ar putea să facă altfel de-acum înainte.

E posibil ca la această optică greșită să fi contribuit și felicitările entuziaste adresate Angelei Merkel de Jean-Claude Juncker și Emmanuel Macron. Deși și unul și altul ar trebui să știe că, potrivit Constituției, duminică germanii n-au reales-o pe Angela Merkel, ci au ales componența viitorului Parlament.

Cuadratura cercului

Pentru a rămâne ceea ce este de 12 ani, adică șefa guvernului federal, Angela Merkel trebuie să pună pe picioare - pentru că social-democrații nu vor să mai formeze cu formațiunile conservatoare guvernul - o coaliție în patru, alcătuită din CDU, CSU, FDP și Verzii ecologiști. Ținând cont de situația actuală, ar fi un fel de cuadratură a cercului! Dacă AfD (Alternativa pentru Germania, noul partid populist de dreapta) nu se autodistruge - un indiciu în acest sens este deja anunțul făcut de șefa formațiunii, Frauke Petry, de a părăsi partidul - o astfel de coaliție ar putea genera o creștere substanțială de voturi în favoarea populiștilor de dreapta la viitoarele alegeri pentru Bundestag.

Dar probabil că nu se va ajunge acolo. Și de asta vor avea grijă creștin-socialii bavarezi. Aceștia au pierdut și mai multe voturi duminică în Bavaria decât CDU în celelalte landuri federale. La München s-a iscat panica acum în rândul creștin-socialilor că ar putea pierde majoritatea absolută la alegerile regionale de anul viitor.

Felix Steiner, DW

Felix Steiner, DW

Deși nu fusese supus la vot, șeful CSU, Horst Seehofer a fost sancționat la urne. Cine o acuză pe cancelară că a încălcat conștient legea și se străduiește din răsputeri, fără succes, să impună o limită maximă pentru refugiați, trebuie să părăsească coaliția și nu să facă toate solicitările uitate cu puțin timp înaintea scrutinului din considerente electorale. Și atunci nu e de mirare că AfD a câștigat atât de multe voturi. Dar Seehofer n-a învățat nimic din toate astea, iar acum vrea să adopte o poziție fermă și să recucerească electoratul de dreapta. Și asta într-o coaliție cu ecologiștii și FDP. Să nu-ți vină să râzi!

Problema pentru Angela Merkel e că dacă în Marea Coaliție (împreună cu social-democrații) din fosta legislatură, care dispunea de o majoritate de două treimi, s-ar fi putut dispensa lesne de bavarezii creștin-sociali, acum are neapărată nevoie de ei pentru a forma un guvern majoritar. Așa încât cu toții își vor manifesta disponibilitatea de a-și asuma răspunderea și vor negocia și negocia până ce tot nu se va ajunge la un compromis.

Portița lăsată deschisă de Martin Schulz

Și pe urmă? Înainte de a se decide organizarea de alegeri anticipate cu rezultat incert, poate și-o aminti careva de cuvintele rostite de Schulz în seara alegerilor și o zi mai târziu. Anume că SPD "nu va intra într-o coaliție condusă de Angela Merkel". Martin Schulz, vulpe bătrână, și-a lăsat o portiță deschisă în drumul spre banca opoziției! Căci și el știe prea bine că nici poporul și nici alegătorii CDU nu se cramponează atât de menținerea Angelei Merkel în funcția de cancelară, după 12 ani de guvernare, după cum sugerează unele sondaje. Merkel se bucură de susținere nelimitată din partea celor care, fie îi datorează funcțiile pe care le dețin, fie în rândurile celor care nu au votat niciodată CDU și care se bucură acum că formațiunea conservatoare se apropie de felul lor de a vedea lumea.

Rămâne întrebarea: cine ar putea deveni, în locul Angelei Merkel, cancelar din rândurile CDU? Și cine va fi primul care va rosti această întrebare inevitabilă? Dacă CDU, ca mare partid popular, are de gând nu doar să administreze, ci să facă și politică activă, atunci ar trebui să se găsească o personalitate care să le asigure pe amândouă. Au existat vremuri, în care secretarii generali preluau un asemenea rol. Vă mai amintiți? (N. red.: Angela Merkel a fost secretar general CDU din 1998-2000, după care a preluat șefia partidului).

Felix Steiner/maw

Vă mai recomandăm