1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Comentariu: UE are nevoie acum de piloţi buni

"Keep calm and carry on". Britanicii sunt cei care îşi păstrează mereu calmul, însă nu şi de data aceasta. Ca atare, Merkel, Hollande şi Renzi preiau frâiele şi e bine aşa - este de părere Sabine Kinkartz.

Merkel, Renzi si Hollande

Merkel, Renzi si Hollande

Ce ar mai fi atât de mult de discutat după decizia britanicilor de a părăsi Uniunea Europeană? Da. Avem motive de întristare. Pierdem un membru al familiei europene. E drept că britanicii au fost mereu oaia neagră a comunităţii, mereu încăpăţânaţi şi incomozi. Dar, totuşi, e trist că au decis să ne părăsească.

Însă aceasta este situaţia şi trebuie să o gestionăm ca atare. Şi tocmai asta fac Angela Merkel, François Hollande şi Matteo Renzi. Nu întâmplător ei sunt cei care s-au întâlnit la Berlin pentru a pregăti reuniunea Consliliului European de la Bruxelles. Germania, Franţa şi Italia sunt ţări fondatoare ale predecesoarei Uniuni, Comunitatea Economică Europeană, şi statele comunitare cu cea mai numeroasă populaţie. De aceea, în această criză, ele poartă o răspundere aparte.

După decizia Marii Britanii, echilibrul politic va trebui restabilit în Uniunea Europeană. Germania, Franţa şi Italia vor prelua temporar un rol de conducere până când europenii vor găsi calea de a se separa de britanici. Trebuie păstrat calmul şi apărată unitatea familiei.

Enunţurile clare în direcţia Londrei ar putea fi un început. Un semnal că Marea Britanie este încă un partener cu drepturi şi îndatoriri, chiar dacă premierul demisionar vrea să înainteze cererea de ieşire din comunitate. La fel de importantă şi justă ar fi respingerea oricăror tentative de negocieri prealabile sau acorduri. Nu mai e nimic de spus!

Pretenţii revoltătoare

Sabine Kinkartz, DW-Berlin

Sabine Kinkartz, DW-Berlin

Este inimaginabil felul în care britanicii vor să-şi negocieze ieşirea şi să-şi asigure cât mai multe avantaje, fără a avea nicio îndatorire faţă de comunitate. Este revoltător şi iresponsabil. Cine formulează asemenea pretenţii ar trebui să ştie că Uniunea nu permite şi nici nu va ceda. În comunitate sunt prea multe nelinişti şi forţe politice centrifuge. Şi alte ţări membre ar putea cocheta cu gândul renunţării.

Britanicii ar trebui să fie conştienţi de faptul că, din raţiuni economice, relaţia cu Uniunea Europeană ar trebui menţinută strâns. Or, nimănui nu-i face plăcere relaţia cu un partener nerezonabil. Deocamdată celor 27 de ţări membre nu le e limpede dacă i-ar pedepsi aspru pe britanici sau ar trata situaţia cu pragmatism. La Bruxelles se va lămuri şi acest aspect.

Reprezentanţii Germaniei, Franţei şi Italiei optează pentru abordarea pragmatică. Şi vor să le arate europenilor noi perspective. Mesajul lor: pe viitor, ţările membre vor fi mai atent ascultate, grijile lor vor fi luate mai în serios, va fi mai multă transparenţă, rapiditate şi flexibilitate. Piaţa muncii va fi stimulată, graniţele exterioare ale Uniunii vor fi mai bine apărate, impulsurile în vederea creşterii economice nu vor lipsi. Ar trebui să avem şi o Europă a grădiniţelor, muzeelor şi aşezămintelor culturale, nu numai o Europă a băncilor.

Vorbe frumoase, însă noi avem nevoie de fapte. Tratarea Brexit-ului ca pe o oportunitate este calea cea mai bună de a face faţă pierderii suferite. Fiecare sfârşit înseamnă şansa unui nou început. Şi dacă vom reuşi într-adevăr să fructificăm ocazia, poate, într-o bună zi, britanicii se vor întreba de ce în 2016 au decis aşa şi nu altfel.