1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Comentariu: Turcia are de ales între Assad şi Statul Islamic

Turcia trebuie să participe militar la campania împotriva Statului Islamic (SI) în Siria şi Irak. Cot la cot cu kurzii, adică cu duşmanul de până mai ieri.

Veştile proaste din regiunea de conflict, aflată în partea siriană a frontierei comune cu Turcia, se ţin lanţ în ultima vreme. Ofensiva SI împotriva oraşului siriano-kurd Kobane, aflat în apropierea Turciei, nu a putut fi stopată până acum. Veşti privind noi succese ale SI mai parvin şi din alte regiuni ale Siriei precum şi din nordul Irakului.

Parlamentul Turciei este chemat în această situaţie să decidă joi dacă armata turcă are sau nu permisiunea să efectueze operaţiuni pe teritoriu sirian şi irakian. În plus, deputaţii se vor pronunţa probabil şi asupra folosirii teritoriului turc, de către armate aliate, în lupta contra SI.

Luptă contra SI cu sau fără Assad?

Totuşi, o avansare pe teritoriul Siriei fără permisiunea oficială a guvernului de la Damasc ar putea avea un preţ foarte mare atât pentru Turcia cât şi pentru ceilalţi aliaţi, conduşi de SUA. Este adevărat că şi regimul Assad tremură în faţa SI şi de aceea ar trebui să se bucure de orice sprijin în faţa miliţiilor islamiste. Cu atât mai mult cu cât apariţia noului duşman comun presupune implicit şi o relaxare a politicii dure, promovată în ultimii ani de ţările din vest împotriva regimului Bashar el Assad. Cu toate acestea, până acum Assad nu a încuviinţat desfăşurarea unor operaţiuni militare străine pe teritoriul ţării sale.

07.08.2014 DW Quadriga Studiogast Baha Güngör

Baha Güngör

Turcii, americanii şi aliaţii lor ar face bine să nu-şi trimită pur şi simplu armatele în Siria pentru a lupta împotriva SI. Fiindcă într-o astfel de eventualitate, Damascul ar putea invoca o "declaraţie de război", cu urmări imprevizibile. Pe de altă parte, nici Turcia şi nici SUA nu-şi pot permite să-şi facă dependente acţiunile viitoare de încuviinţarea lui Assad. Ieşirea din această situaţie complicată nu poate fi decât un mandat din partea ONU, cu susţinere cât mai largă. Inclusiv a Rusiei şi Chinei, în calitatea lor de membri permanenţi ai Consiliului de Securitate.

Vina pentru dilema cu care se confruntă Turcia acum îi aparţine Ankarei în cea mai mare parte. Aceasta a mizat totul pe cartea prăbuşirii rapide a regimului Assad. Prin sprijinul pe care l-a oferit fără diferenţiere tuturor adversarilor interni ai lui Assad, Turcia i-a întărit şi pe fundamentaliştii suniţi. Bănuiala că părţi consistente din SI s-au aciuat de mai multă vreme şi în Turcia, înfiinţând acolo celule teroriste, a şocat opinia publică din Turcia şi a provocat mari temeri.

Dacă se va dovedi că terorişti ai SI au încercuit garda de onoare, compusă din 36 de militari, aflată la post la mormântul bunicului primului sultan otoman, statul turc nu va putea să nu riposteze. Mormântul se află pe pământ exteritorial turcesc în interiorul Siriei.

Pe fundalul acestei evoluţii, în Parlamentul Turciei sunt aşteptate dezbateri intense. Dar există ceva mai bun decât proiectul legislativ prezentat de guvern? Nu. Aşa că implicarea armatei turce în războiul de la graniţa externă a NATO din Orientul Mijlociu va fi acceptată mai ales de deputaţii formaţiunii de guvernământ moderat conservatoare AKP.

Pe fundalul dificultăţilor cu care Turcia se confruntă în prezent, există riscul ca politica de deschidere faţă de kurzi să fie abandonată. Aceasta ar fi o altă urmare negativă a politicii externe ambigue practicată de Ankara în ultimii ani. Noi tensiuni între kurzi şi turci în estul şi sud-estul Anatoliei ar îngreuna masiv lupta comună împotriva "Statului Islamic".