1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Comentariu: Turcia îşi dă autogol

Prin ameninţările la adresa Germaniei şi a altor parteneri internaţionali în chestiunea genocidului armean, Turcia îşi cauzează prejudicii - este de părere Thomas Seibert.

Rareori a atacat Turcia, într-un timp atât de scurt, atât de mulţi parteneri internaţionali şi personalităţi marcante. Papa de la Roma, Parlamentul UE, Austria. Apoi, într-un ritm ameţitor, au urmat comunicatele Ministerului de Externe: Germania, Franţa, Rusia şi SUA. Criticate şi atacate din cauza poziţiei acestora faţă de masacrarea armenilor, de acum un veac.

"Poporul turc nu va uita şi nu va ierta"

În cazul Germaniei, Ankara a subliniat că poporul turc nu va uita şi nu va ierta discursul preşedintelui Joachim Gauck care, referindu-se la epurarea etnică de acum un secol, a folosit noţiunea de "genocid". Concomitent, Guvernul turc a ţinut să atragă atenţia Bundestagu-ului german asupra preconizatei rezoluţii în care tot despre genocidul armean (1915-1917) este vorba.

Preşedinţii SUA, Rusiei şi Franţei, Barack Obama, Vladimir Putin şi Francois Hollande, şi-au atras mânia Turciei din cauză că au amintit de masacru. Ţinând seama, totuşi, de importantul partener NATO, Obama n-a pronunţat cuvântul genocid.

Consecinţe discutabile

În doar câteva ore, Ankara a atacat verbal trei din cei cinci membri permanenţi ai Consiliului de Securitate. Germania e şi cel mai important partener comercial al Turciei. Cu câteva săptămâni înaintea alegerilor parlamentare din Turcia, programate pe 7 iunie, poziţia Ankarei dă bine la alegătorii cu preferinţe de dreapta. Probabil acesta a fost motivul avalanşei de comunicate furioase la adresa partenerilor internaţionali.

DW Korrespondent Thomas Seibert

Thomas Seibert

Pe plan extern însă, Turcia ar trebui să recunoască că asemenea ieşiri îi sunt mai degrabă dăunătoare decât utile. În ţările luate în colimator, niciun politician aflat la guvernare nu ia în serios epistolele Ankarei.

În trecut, din cauza genocidului armean, Turcia a anunţat indignată, în repetate rânduri, contramăsuri politice şi economice la adresa ţărilor partenere. Apoi şi-a văzut de treabă fără să mai spună nimic.

Izolare politică

Istericalele Turciei nu fac decât să sporească îndoielile partenerilor occidentali în seriozitatea acestei ţări. În plan intern, după decenii întregi de negare a faptelor, guvernul aflat la conducere refuză să recunoscă genocidul şi este de înţeles, într-o oarecare măsură. Însă gestul de a ameninţa cu consecinţe asupra relaţiei cu partenerii străini, numai din cauză că aceştia nu împărtăşesc poziţia Ankarei, dă serios de gândit.

De la o vreme încoace, Turciei îi place să pozeze în mare putere regională. Iar Europa şi SUA s-ar teme de noi rivali. Pe această imagine ciudată se bazează, parţial, şi disputa în chestiunea genocidului armean. În ultimele zile, aşa au dat de înţeles surse apropiate Guvernului de la Ankara şi unii dintre consilierii preşedintelui Recep Tayyip Erdogan.

S-ar putea ca pentru Erdogan şi partidul său, AKP, aceasta să fie reţeta-minune în campania electorală, pentru a-i atrage pe alegătorii naţionalişti. Pe plan internaţional însă, aceeaşi reţetă va duce la izolarea Turciei.