Comentariu: Trump, taxele vamale şi realitatea | Economie | DW | 02.03.2018
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Economie

Comentariu: Trump, taxele vamale şi realitatea

Taxe vamale de penalizare! Război comercial! Nu sună prea bine ceea ce se coace acum peste Ocean. Taxele vamale nu vor salva industria americană a oţelului şi nici nu o vor îngropa pe cea europeană, crede Henrik Böhme.

Poate că a fost doar o încercare de a abate atenţia de la haosul privind personalul de la Casa Albă, după plecarea şefei de comunicare a preşedintelui american. Dacă nu sunt în stare să rezolv problemele din propria mea curte, de ce să nu abat atenţia de la ele prin anunţarea unor taxe vamale de penalizare. Şi aşa nu s-a mai putut abţine: după o întâlnire cu reprezentanţii branşei oţelului, Donald Trump a eliberat pisica din sac.

El va impune taxe vamale majorate la toate importurile de oţel şi aluminiu ale SUA. Va semna decretul în acest sens săptămâna viitoare, într-un decor intens mediatizat, înconjurat probabil de lucrători din industria metalurgică din aşa-numita zonă Rust Belt. Această regiune metalurgică din nord-estul Americii a reprezentat odinioară punctul central al industriei americane a oţelului. O regiune unde Trump a adunat multe voturi.

Lumea aşteaptă acum semnarea acestui decret, pentru că detaliile noilor prevederi sunt încă neclare. UE se pregăteşte probabil cu propriile contra-sancţiuni. Să înceapă deci războiul comercial!

Anti-globalizare vs. comerţ mondial

Iritarea în Europa este mare. Se vorbeşte de amenzi de milioane de euro pentru companiile implicate, ceea ce ar periclita mii de locuri de muncă europene. Ar fi o măsură nedreaptă a preşedintelui american, care încă s-ar pronunţa pentru comerţ liber. Ar fi o încălcare a regulilor Organizaţiei Mondial a Comerţului (WTO). Şi tot aşa mai departe. Reacţii aşteptate, nu doar din Germania şi UE, ci şi din Canada(ceea ce nu e de mirare, având în vedere că 85% din exorturile canadiene de oţel se îndreaptă spre SUA vecină) sau Brazilia (un alt furnizor important).

Boehme Henrik Kommentarbild App

Henrik Böhme, de la redacţia economică a DW

Pe Donald Trump nu pare să-l preocupe prea mult situaţia. El se gândeşte, nimic surprinzător, doar la piaţa americană, pentru că ar fi împotriva globalizării. 10 companii metalurgice americane închise în ultimii 20 de ani, cu mii de americani rămaşi fără job - acestea sunt datele care îl interesează pe el. Şi asta într-o perioadă în care producţia mondială de oţel a crescut cu 130%. Factorul principal în spatele acestei evoluţii este China, care a furnizat o supraproducţie pe pieţele mondiale, datorită capacităţilor sale interne gigantice.

Posibile efecte adverse

America ar fi putut să reacţioneze altfel, pozitiv, concentrându-se pe producţia unor oţeluri speciale; concernele oţeliere ar fi putut fi restructurate în concerne industriale (ceva ce încearcă cu oarecare succes acum în Germania grupul Thyssenkrupp). Dar nu a făcut-o. Trump a spus, aproape ca o scuză, că nu este supărat pe celelalte ţări producătoare de oţel, care ar fi încheiat pur şi simplu afaceri mai profitabile. Dar el, ca un autoproclamat dealmaker, va schimba acum acest lucru.

Dar o afacere se face în doi, chiar între mai mulţi participanţi pe o piaţă globalizată. Se poate presupune deci că acţiunea protecţionistă a lui Trump va genera regrupări. Firmele străine ameninţate cu penalizări vamale se vor reorienta şi nu ar fi exclusă o concentrare a exporturilor chineze de oţel pe Europa. Şi nu este clar nici dacă planul lui Trump de a crea mii de locuri de muncă în America va avea succes. Poate că sancţiunile comerciale impuse de Trump vor avea efect de bumerang şi vor determina scumpiri chiar în SUA.

Treaba cu panourile solare

Acum ar putea suna ceasul unor organizaţii multilaterale precum WTO sau G20. La G20 există de la summitul din 2016 un grup de lucru care se preocupă cu supracapacităţile de producţie de pe piaţa oţelului. Fără mare succes: chinezii şi-au redus puţin producţia şi cam atât. Şi Organizaţia Mondială a Comerţului? Este acum doar un tigru de hârtie, care se chinuie de când lumea să pună pe picioare un acord comercial global. Iar ţările afectate de sancţiunile vamale americane ar putea depune acum plângeri la Geneva, la sediul WTO. Ceea ce nu îl va afecta deloc pe Donald Trump, care consideră oricum WTO o instituţie nenecesară, scumpă şi ineficientă.

Dar poate că Trump va discuta cu consilierii săi despre procedura anti-dumping lansată de europeni în urmă cu doi ani (pe baza prevederilor WTO) împotriva Chinei, ale cărei panouri solare i-ar fi împins în pragul ruinei pe producătorii europeni din acel domeniu. În final şi UE a impus sancţiuni comerciale Chinei, ceea ce nu a fost însă de prea mare folos producătorilor europeni. Niciuna din firmele insolvente nu şi-a mai revenit. Iar Trump poate să îl întrebe şi pe fostul preşedinte George W. Bush ce succes poate să aştepte de la astfel de măsuri: Bush a introdus majorări de taxe vamale de până la 30% la importurile de oţel în 2002. Nu a ajutat cu nimic, din contră: zeci de mii de lucrători americani din industria metalurgică şi-au pierdut locurile de muncă.

Autor: Henrik Böhme/os