1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Comentariu: Terorismul ne vizează pe noi toţi

Cu puţin timp înainte de marcarea unui an de la înfiinţarea Califatului Islamic, un val de terorism loveşte mai multe state într-o singură zi. Occidentul se confruntă acum cu întrebări incomode, crede Rainer Sollich.

Staţiunea Sousse

Staţiunea Sousse

Morţi într-o zonă turistică din Tunisia, morţi într-o moschee şiită din Kuweit, morţi într-un atentat din Somalia, explozii şi un civil decapitat în Franţa. Ştirile îngrozitoare ale unei singure zile, fără a mai ţine cont de victimele conflictelor din Siria, Irak şi alte ţări din regiune.

Terorismul capătă noi dimensiuni şi se extinde în zone, în care violenţele erau aproape inexistente. În ţări precum Tunisia, unde se fac eforturi anevoioase pentru găsirea unui drum al stabilităţii, care să îi includă atât pe islamiştii moderaţi cât şi forţele seculare. Deja atentatul de la Muzeul Naţional Bardo din martie a reprezentat o încercare evidentă de a distruge planurile de stabilizare şi de a arunca ţara în haos. Atentatul de acum, din staţiunea Sousse, este croit pe acelaşi tipar. Şi loveşte chiar în inima economiei tunisiene, în turism. Primordială nu este revendicarea atentatului de către Statul Islamic sau alte grupări jihadiste, precum Al Quaida. Scopul evident este împiedicarea unui posibil model de funcţionare a democraţiei şi societăţii civile în lumea arabă. Şi, ca în majoritatea atacurilor în numele islamului, cele mai multe victime sunt de origine musulmană.

Victimele musulmane

Sollich Rainer Kommentarbild App

Rainer Sollich

Şi statele occidentale devin tot mai evident ţinta atacurilor: Franţa este pentru a doua oară scena unor atentate majore. Nu a trecut nici jumătate de an de la atacul terorist asupra redacţiei săptămânalului de satiră "Charlie Hebdo", atac urmat de alte acte de terorism comise în numele islamului şi în alte state din vest. Ministrul federal de interne, Thomas de Maiziere, s-a adresat germanilor, anunţând cu multă sinceritate că nu poate "garanta" că astfel de atentate nu se vor repeta. Acesta este tristul adevăr. Fiecare dintre noi poate deveni victimă, atât în ţări arabe, cât şi pe teritoriul Europei, al Americii, Africii sau Asiei.

Soluţiile viabile sunt greu de găsit acum. Statul Islamic şi restul jihadiştilor nu pot fi învinşi peste noapte. Sunt mult prea bine organizaţi, atât militar cât şi logistic, dar şi pe câmpul modern de luptă: twitter şi propaganda online. Nici gesturile de solidaritate cu statele afectate nu sunt suficiente. Cine vrea să combată eficient terorismul, trebuie să se implice în lupta împotriva sărăciei şi a oprimării în ţările arabe. La fel de importantă este împiedicarea accesului tinerilor, chiar şi al celor din Europa, la platformele propagandistice jihadiste. Şi, foarte probabil, vom mai face un pas pe drumul înăspririi măsurilor de siguranţă, chiar dacă ele rămân nepopulare şi nu pot garanta nicicum siguranţa absolută.

Înspăimântător de profesionişti

Se impune o regândire a strategiei de combaterea a Statului Islamic, dincolo de atacurile aeriene şi de sprijinirea unor trupe terestre formate din luptători din regiune. A trecut aproape un an de la proclamarea "Califatului Islamic". Sporadicele ştiri despre "succesele" americane nu ne îndreptăţesc să credem că acest "stat" va dispărea curând. După o intrare în defensivă a "Statului Islamic" urmează o retragere şi apoi un alt atac. Nu avem de-a face doar cu fanatici amatori, ci şi cu militari profesionişti.

Reanalizată trebuie şi colaborarea vestului cu partenerii arabi. Arabia Saudită, de exemplu, nu s-a opus sub nici o formă accesului jihadiştilor în Siria. Şi nici nu s-a interzis finanţarea grupărilor jihadiste de către Arabia Saudită sau alte state din Zona Golfului. Politica saudită, prin războiul cu Yemenul şi lupta pentru supremaţie în relaţia cu Iranul, întreţine practic conflictul dintre suniţi şi şiiţi şi alimentază implicit propaganda teroristă. Nici aici soluţiile nu sunt la îndemână. Dar se impune cel puţin o poziţie fermă.