1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Tăcere cu subînţeles

Marko Langer / ia25 februarie 2016

Cancelara Merkel nu a rostit niciun cuvinţel. Nici ceilalţi miniştri nu s-au făcut auziţi. O muncă foarte eficientă! Noul pachet legislativ privind azilul a fost şi aşa aprobat.

https://p.dw.com/p/1I1nS
Imagine: Getty Images/AFP/P. Stollarz

Poate că este naiv să aştepţi câteva cuvinte oneste din partea şefei executivului german, în plină campanie electorală şi în acest amurg al UE. În schimb, se afirmă: Nu putem face chiar totul. Ia să mai încerce şi alţii.

Dar nu, cancelara nu gândeşte aşa. I s-ar fi putut striga: "ce bine că vă văd!". Căci Angela Merkel a fost acolo, în Bundestag, în faţa urnelor, în care se putea introduce fie un bileţel albastru, fie altul roşu. Cum s-a votat era limpede.

24 de ore în Parlamentul german

Totul o simplă rutină? Aşa se pare. Procedura se cam împotmolise în vremea din urmă, după luni de lupte în interiorul Uniunii Creştin Democrate/ Creştin Sociale, în interiorul coaliţiei cu social-democraţii şi cu marginalizata opoziţie. Clausnitz, Saxonia, cămine pentru solicitanţi de azil mistuite de flăcări. Totul o simplă rutină? Probabil că nu.

Şi aşa au existat 24 de ore în Bundestag, ore pline de încărcătură. Miercuri s-a adăugat punctul supplimentar 1, pe agenda şedinţei 157 a legislativului german: "Dezbaterea privind incidentele de la Clausnitz şi Bautzen". Timpul programat: o oră şi 10 minute. Nu era prevăzută şi prezenţa cancelarei sau a unui ministru. Politica se face cu ajutortul simbolurilor. După cum scria Süddeutsche Zeitung, şedinţa Parlamentului "nu a fost o clipă astrală". Nici 24 de ore mai târziu au fost de faţă şi cancelara şi miniştrii, şi şefii grupurilor parlamentare. Tribuna publicului era plină ochi. Parlamentarii toţi prezenţi. La urma urmelor, nu trebuie uitat că erau datori cu toţii să voteze nominal.

Feriţi de discursuri

Păcat că nu a mai fost prezent observatorul Roger Willemsen (mult apreciat publicist şi moderator TV german, decedat pe 7 februarie, n. red.). El nu a avut niciodată drept de vot în Bundestag dar avea darul de a formula foarte nimerit lucrurile. De exemplu în ultima sa carte, "Înalta Casă".

"Am dori să ieşim afară, pe trotuare, să găsim ceva din ceea ce-i animă pe oameni, fără reprezentare parlamentară. Am dori să scăpăm de acest discurs şi să auzim ceva cu adevărat sincer şi de încredere, ceva care depăşeşte palavrele".

Palavre? Votarea aşa-numitului Pachet de azil II, care prevede procedee accelerate pentru refugiaţii care provin din ţări sigure de provenienţă, a fost cu siguranţă ceva mai mult. Refugiaţii cu statut limitat nu-şi vor putea aduce familiile în Germania vreme de măcar doi ani iar expulzările devin proceduri mult mai facile. Chiar şi aşa, observatorii aveau dorinţa de a scăpa de discursuri. Ca Willemsen.

De ce? Nu doar din cauza adversităţii faţă de oameni, pe care bisericile şi organizaţiile umanitare le atestă acestei legi. Această caracteristică va fi analizată de alţii, departe de agitaţia campaniei electorale sau a politicii de zi cu zi. Oameni înţelepţi şi cumpăniţi, cum ar fi de pildă Ruth Klüger, supravieţuitoare a Holocaustului, care a lăudat în ianuarie mărinimia cancelarei şi politica ei destinată refuguiaţilor.

Marko Langer Kommentarbild App PROVISORISCH
Marko LangerImagine: Sarah Ehrlenbruch

Culori şi nuanţe spălăcite

Să scape de discursuri, asta a fost dorinţa tuturor celor care au stat să asculte. Au avut parte de apariţii foarte variate, nume relevante pentru circumscripţiile din care se trag. De exemplu, Nina Warken, membră a Comisiei pentru Afaceri Interne a Uniunii Creştin Democrate. Sau Ulla Jelpke, membră a Stângii, care califica politica executivului "insuportabilă" şi "greţoasă". Pentru ecologişti, discursul a fost susţinut de lidera grupului parlamentar, Katrin Göring-Eckhardt.

Willy Brandt, salvarea universală

Şi liderii opoziţiei au de luptat împotriva culorilor terne. Şi ei fac muncă parlamentară importantă. Că vorbitori diferiţi, între care social-democratul Sebastian Hartmann sau Jan Korte din partea Stângii s-au referit la marele social-democrat Willy Brandt şi experienţele sale legate de refugiu şi azil, demonstrează cât de mare este dilema . Oamenii pe care am fi vrut să-i auzim în această săptămână au ales să tacă. E păcat, ca să nu spunem mai mult.

În final s-a mai spus ceva incorect. S-a spus întregul adevăr despre acest groaznic Pachet de Azil II, care este opus politicii uşilor deschise, promovată în 2015.