1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Comentariu: Sprijin frenetic la democrați pentru prima femeie-candidat

Într-un festival al emancipării, democrații americani au făcut dovada forței lor interne atunci când sunt uniți în jurul unui obiectiv comun. Acesta este înfrângerea lui Trump cu armele unei femei.

Hillary Clinton, în timpul discursului de acceptare a nominalizării democrate

Hillary Clinton, în timpul discursului de acceptare a nominalizării democrate

Este de remarcat poziția total opusă în care se află cele două mari partide americane într-un prezent care deja scrie istorie. În timp ce democrații se extaziază pentru că au nominalizat în premieră absolută, în anul 2016, o femeie pentru cursa pentru Casa Albă, la republicani domină o depresie cruntă. Desigur că cele două stări au legătură una cu alta.

Candidată controversată

Toți cei care sunt preocupați de politica americană au remarcat deja din campania electorală preliminară cât de controversată și vulnerabilă este fosta secretară de stat. Ea a comis mai multe greșeli mari sau mici în foarte lunga sa carieră politică și desigur că în multe din criticile care i se aduc se ascunde și o doză considerabilă de sexism.

Implicit, convenția care a dus la nominalizarea sa nu a fost ușoară ca o plimbare prin parc. S-a făcut din nou trimitere la interminabilul scandal privind e-mailurile; au fost prezenți susținători frustrați ai lui Bernie Sanders, care nu au acceptat faptul că revoluționarul din Vermont a marcat din plin campania preliminară, dar nu a câștigat-o.

Prin urmare, peste toată atmosfera sărbătorească, discursurile animate și înscenarea de Hollywood, a bântuit mereu întrebarea dacă discursul de acceptare a nominalizării va reuși să impulsioneze nu doar sala plină din Philadelphia, ci să ajungă și la inimile celor care priveau în toată America în fața televizoarelor.

Cel mai important discurs al său

Ines Pohl, corespondentă DW în SUA

Ines Pohl, corespondentă DW în SUA

O presiune imensă - cel mai important discurs al îndelungatei sale cariere politice. Iar Hillary Clinton s-a achitat foarte bine de această sarcină, combinând stilul ei simplu și direct, cu accentele încântătoare de care lumea are nevoie. Un fel de variantă americană a Angelei Merkel, care nu se simte ca acasă în mijlocul unor manifestări bombastice de acest tip, dar o face pentru că așa este obiceiul în această țară.

Clinton nu a încercat să fie supercarismatică, precum Barack și Michelle Obama, a rezistat tentației de a avea limba ascuțită precum Joe Biden, Elisabeth Warren sau Michael Bloomberg.

A rămas ea însăși, fidelă propriei munci. A funcționat și atunci când părea că este un discurs de autopromovare, în care sunt prezentate realizările din propriul CV. A funcționat pentru că este adevărat: de decenii îi susține pe copiii cu handicap, militează pentru asigurare de sănătate pentru toți americanii, pentru drepturile musulmanilor, populației de culoare, homosexualilor, familiilor și mamelor singure.

Acest discurs la obiect a funcționat și pentru că vorbitorii care au precedat-o la Convenția democrată au reușit să creeze o atmosferă de optimism și reconciliere.

Asistenți electorali supertalentați

Clinton se bazează pe sprijinul unei întregi armate de asistenți electorali de cea mai mare calitate. Aceștia au preluat o mare parte din rolurile pe care ea trebuie să le îndeplinească în campanie și se pot adresa grupurilor foarte eterogene care alcătuiesc platforma politică democrată. Faptul că este susținută și de bărbați conservatori de genul fostului primar de New York, miliardarul Michael Bloomberg, provoacă o panică și mai mare în rândul republicanilor. În timp ce democrații o trimit pe Hillary Clinton cu susținere totală în lupta pentru Casa Albă, contracandidatului său i-au întors deja spatele numeroși republicani de seamă.

Democrații și-au transformat Convenția într-o sărbătoare a diversității, unității și încrederii. S-au raliat frenetic realității de a avea în premieră o femeie în fruntea lor. Republicanii își dau seama acum ce înseamnă faptul că i-au permis lui Donald Trump să le fure partidul și să-l transforme într-un munte egocentric de frică. Pentru republicani este prea târziu, dar pentru America există încă speranță.