1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Comentariu: Speranța lui Merkel rămâne un acord dubios

Cancelara germană se bazează mai departe pe Turcia pentru aducerea sub control a fluxului de refugiați. Dar un acord cu Turcia nu are fundament, nici de partea europeană, nici de cea turcă, crede Heiner Kiesel.

Probabil că declaraţia guvernamentală a Angelei Merkel în Bundestag a fost cel mai bine primită la Ankara. Acolo lumea îşi aminteşte foarte bine cum doamna Merkel a încetinit mereu cât a putut procesul de apropiere a Turciei de UE. Dar lumea s-a mai schimbat. Iar cancelara are dreptate când spune că Turcia este suprasolicitată cu cei 2,7 milioane de refugiaţi pe care i-a primit. Că bogaţii Europei pot să-şi rupă de la gură pentru a prelua o parte din povara reprezentată de fluxul masiv de refugiaţi. Şi este corectă angajarea doamnei Merkel în favoarea alocării de fonduri europene pentru a sprijini accesul la educaţie, hrană şi îngrijire medicală pentru refugiaţii aflaţi în prezent în Turcia.

Planul cancelarei federale conferă Turciei rolul principal în procesul de administrare a migraţiei spre Europa. Aceasta arată că Merkel este dispusă să colaboreze pentru rezolvarea problemelor chiar cu partenerii cei mai problematici. Ea se bazează pe un acord propus la ultimul summit special european de premierul turc Ahmet Davutoglu. Potrivit acestuia, migranţii care ajung ilegal din Turcia în Grecia vor fi primiţi imediat înapoi de Turcia. În schimb, un număr egal de refugiaţi sirieni din Turcia va fi preluat legal de ţările europene.

Drepturile omului în Turcia

Astfel ar fi sabotat modelul de afaceri al traficanţilor de persoane, ceea ce ar duce la reducerea victimelor în rândul refugiaţilor care se angajează în periculoasa călătorie spre Europa pe Marea Mediterană. Turcia îşi poate face în schimb speranţe de progrese mai rapide în negocierile de aderare la UE, precum şi în ceea ce priveşte relaxarea regimului de vize pentru cetăţenii turci care călătoresc în Uniune.

Heiner Kiesel

Heiner Kiesel

De când a fost făcută propunerea, organizaţiile pentru drepturile omului protestează faţă de un deal cu Turcia. Criticile lor sunt îndreptăţite. Un stat terţ de provenienţă sigură arată altfel decât Turcia actuală. Guvernul turc este un partener dificil: nu respectă drepturi fundamentale ale propriilor cetăţeni, discriminează femeile şi minorităţile, ameninţă presa şi pe jurnalişti, blochează accesul la dezbaterea politică. Iar să presupunem că guvernul de la Ankara ar respecta înaltele standarde europene în ceea ce priveşte tratamentul aplicat refugiaţilor ar fi o negare a realităţii.

Dar şi cu privire la aceste aspecte cancelara Merkel se arată încrezătoare. Ea face apel la respectarea convenţiilor internaţionale privind refugiaţii, dar nu precizează cum ar putea fi verificată această respectare în Turcia. Cum putem verifica dacă autorităţile turce îi vor readuce pe refugiaţii primiţi înapoi în locurile din care aceştia au plecat iniţial - de exemplu undeva în Irak sau Afganistan?

Nu suntem mai aproape de o soluţie europeană

Turcia se străduieşte zilele acestea să demonstreze că este în stare să reducă fluxul de refugiaţi, blocând accesul acestora spre UE. Dar ar fi fost frumos ca doamna Merkel să explice cum va fi continuat acest elan şi după încheierea unui acord cu Turcia. Pentru fiecare refugiat din Grecia readus în Turcia, UE trebuie să preia un refugiat sirian din Turcia. Ceea ce înseamnă că numărul sirienilor din Turcia s-ar reduce mai repede dacă tot mai mulţi refugiaţi s-ar urca în periculoasele bărci care să-i aducă spre Grecia. Trebuie în cele din urmă găsite modalităţi legale de venire în Europa.

În acest sens este mai întâi nevoie ca europenii să se înţeleagă până la urmă câţi refugiaţi sunt dispuşi să accepte şi cum vor fi aceştia împărţiţi între statele membre. Merkel speră că se va ajunge la o soluţie europeană comună. Ea ar dori ca ţările europene să accepte voluntar contingente de refugiaţi. Sună idealist, pentru că lipsesc în continuare ţările dispuse să facă acest lucru. Ţări ca Ungaria, Polonia şi Slovacia au precizat deja clar că nu vor prelua refugiaţi. Iar marea Franţă este dispusă să primească maximum 30.000 de sirieni.

Fără o soluţie europeană comună, acordul cu Turcia rămâne o farsă - un plan prin care refugiaţii vor fi pur şi simplu plimbaţi încolo şi încoace.