Spania are o problemă de comunicare

Spaniolii au deseori probleme să se înțeleagă între ei: ce spune cineva și ce vrea de fapt să spună sunt uneori două lucruri total diferite. Cât de ineficient poate fi acest stil de comunicare se vede din plin acum în cazul crizei din Catalonia, care a căpătat de ieri accente tot mai suprarealiste. Șeful guvernului regional catalan Carles Puigdemont a vorbit în Parlamentul din Barcelona despre independența Cataloniei, pentru ca apoi să anunțe că o suspendă.

Madridul a reacționat la discursul confuz al lui Puigdemont cu o cuvântare la fel de neclară a premierului spaniol Mariano Rajoy. Acesta s-a adresat Parlamentului de la Madrid, în prima sa apariție oficială după referendumul din 1 octombrie din Catalonia. Iar discursul său a lăsat numeroase întrebări încă fără răspuns.

Rajoy subliniază mereu aceleași lucruri: că referendumul catalan a fost ilegal, că guvernul său a procedat total corect și că nu va exista nicio independență. O parte a presei spaniole interpretează astfel cuvintele premierului: "Articolul 155 din Constituția spaniolă, care prevede suspendarea autonomiei regionale, va fi activat, dar nu în totalitate." Alții cred că Rajoy așteaptă mai întâi să vadă răspunsul părții adverse. Căci biroul premierului a precizat: "Puigdemont trebuie mai întâi să explice dacă a declarat sau nu independența Cataloniei." Apoi mai vedem.

Lipsa transparenței și neclaritatea îngrijorează mediul economic

Politicienii spanioli nu sunt capabili de o dezbatere reală, preferă să privească în cealaltă parte. Culturii spaniole îi lipsește transparența și claritatea exprimărilor, dar și asumarea responsabilității și capacitatea de a accepta critici.

În cazul crizei din Catalonia, situația a generat o nesiguranță generală, care se reflectă mai ales asupra economiei. Multe firme au ales deja să părăsească nu doar regiunea, ci și țara. După ce numeroase concerne regionale, firme și bănci au plecat, miercuri a anunțat și compania franceză de asigurări Axa că va părăsi Catalonia și se va muta la Bilbao. Din cercuri apropiate băncilor catalane Caixabank și Sabadell, care și-au mutat deja sediile centrale, se pare că este în plină desfășurare și o migrare a capitalului din Catalonia. Se înregistrează și un boicot al produselor catalane. 

Obligați la dialog - funcționează așa ceva?

Ani la rând, premierul Mariano Rajoy a ignorat total norii tot mai întunecați care s-au strâns pe cerul Cataloniei. Acum aproape că e prea târziu pentru dialog, dar Rajoy trebuie să-l caute, dacă nu vrea să-și sape singur mormântul politic. I-o cere nu doar opoziția din legislativul spaniol, ci și comunitatea internațională, care a asistat oripiliată la imaginile cu intervențiile poliției în timpul referendumului din 1 octombrie din Barcelona.

Rajoy știe că nu poate să mai iasă basma curată alegând ca până acum calea indeciziei. El trebuie să-și părăsească acum zona de confort personal și să dea dovadă de puțin curaj, de "dar cara" cum spun spaniolii. Nu ajunge să procedeze ca la discursul de miercuri, să scoată doar puțin capul din nisip. Rajoy trebuie să se confrunte direct cu conflictele care izbucnesc în țara sa, nu să se ascundă ca până acum cu lașitate în spatele Constituției spaniole. Acum trebuie să reformeze legea fundamentală, dacă vrea să mai rămână la guvernare.

Autoare: Stefanie Claudia Müller/os