Un show fără viziune al lui Putin

Plictiseala este moartea pasiunii. Nu doar în dragoste, ci şi în politică. O lecţie pentru ruşi după căderea Uniunii Sovietice. După ani grei de recesiune, lucrurile au început să îşi revină. Iar cine vine prea târziu... e pedepsit de viaţă. De atunci, Rusia nu s-a mai plictisit deloc. Turbo-capitalism, democraţie ghidată, scandaluri în justiţie, corupţie, drepturile omului, homofobie, Crimeea, Siria, Donbas. Însă chiar şi aparentele reuşite ale statului şi victorii ale preşedintelui nu pot rezolva problema plictiselii, câtă vreme Rusia este condusă de actualul preşedinte.

De aceea, preşedintele rus Vladimir Putin, aflat, de facto, la al cincilea mandat, trebuie să se reinventeze. Cumva, cândva. Nu neapărat acum, cu doar zece luni înainte de alegerile prezidenţiale pe care, dacă nu se întâmplă ceva ieşit din comun, oricum le poate câştiga, de vreme ce este în continuare popular. Însă mai târziu va trebui să o facă. Când se vor termina resursele, când ţara şi elitele ei vor fi şi mai izolate, şi când actualii şcolari şi studenţi, care iau parte în număr din ce în ce mai mare la proteste de stradă, vor rupe lanţurile.

Nicio întrebare despre viitorul ţării

Problema lui Putin este că a spus tot ce era de spus. Şi că multe dintre ideile sale despre "progres şi înnoire" au fost rostite cu gura mare şi îngropate în şoaptă. Diversificarea economiei? Am mai văzut filmul ăsta. Modernizarea justiţiei? Războiul împotriva terorismului? Politica lui Putin în Crimeea şi patriotismul heirupist? Nu mai au efect.

În rest, emisiunea maraton de întrebări şi răspunsuri a înfăţişat acelaşi preşedinte ca în anii precedenţi: stăpân pe cifre, lipsit de idei. După mai multe ori de "întâlnire cu poporul", care i-a transmis aproximativ două milioane de întrebări, Putin n-a vrut să spună nici cum rămâne cu candidatura sa în 2018 şi, mai ales, a evitat să răspundă la întrebările privind viitorul ţării. Nicio viziune, nicio strategie, nicio idee despre ce are de gând Rusia să ofere tinerilor, cărora le aparţine acest viitor. Şi care sunt din ce în ce mai furioşi pe stat şi pe şef. Şi care se văd nevoiţi să îşi apere şansele protestând.

Incapabil de dialog

Sancţiuni şi mai dure, înmulţirea arestărilor după reţinerile arbitrare din ultimele zile? Nu mai contează unde au avut ele loc: Moscova, Sankt Petersburg, Vladivostok sau Novosibirsk. Şi nici cine pe cine a provocat mai mult la sfârşitul săptămâni pe străzile Moscovei: autorităţile pe liderul opoziţiei Alexei Navalnîi sau acesta autorităţile, prin gestul de a conduce masele în locuri neautorizate. Lecţia importantă a protestelor este că puterea centrală nu este capabilă de dialog cu populaţia, în special cu tinerii.

Protestele din 12 iunie au arătat că duritatea nu aduce nimic. În pofida arestărilor lipsite de sens şi parţial brutale, survenite după protestele din 26 martie, la sfârşitul săptămânii trecute s-au adunat din nou pe străzi zeci de mii de ruşi. Statul nu mai are situaţia sub control. Dimpotrivă. Carismaticul lider de opoziţie Alexei Navalnîi, un critic dur al lui Putin, a reuşit să profite de situaţie şi să extindă protestele şi în alte oraşe ruseşti, inclusiv în acelea unde n-au mai avut loc demonstraţii din 1905.

Despre aceste lucruri, Putin nu a vorbit. Preşedintele unei ţări europene îmbătrânite, în care o însemnată parte a tinerilor trăieşte după aceleaşi standarde precum cei din SUA şi Europa. Şi care resping valorile tradiţionale care încearcă să le fie băgate pe gât de "mămica Rusie". E periculos să ignori aceşti tineri.

Autor: Juri Rescheto / vd