Schimbare de direcţie a la Erdogan?

Turcia este încă în stare de şoc, după atentatul de la aeroportul din Istanbul - chiar dacă acesta a fost redeschis la puţin timp după atac, chiar dacă normalitatea îşi reintră în drepturi. Revenirea rapidă la normalitate este însă forţată. Turcia este şi va rămâne în vizorul teroriştilor - atât al celor islamişti cât şi al kurzilor. Siguranţa internă a statului este periclitată, întocmai ca şi viaţa de zi cu zi.

Cea mai importantă urmare este însă distrugerea turismului. Turiştii nu mai vin. Unul din sectoarele economice vitale ajunge astfel în colaps. Sute de mii de oameni sunt afectaţi - îşi vor pierde locurile de muncă, nu vor mai câştiga bani. Situaţie care îl afectează direct şi pe preşedintele Erdogan. Multe dintre deciziile lui unilaterale au fost acceptate de populaţie, atât timp cât economia funcţiona. Acum, totul se prăbuşeşte, nu în ultimul rând investitorii internaţionali păstrează distanţa.

Ce informaţii deţin serviciile de securitate din Turcia?

La fel de importantă de aflat este situaţia din cadrul serviciilor secrete. Cât de puţin ştiu ele? Securitatea statului poate identifica şi urmări orice opozant al regimului din interiorul şi din afara Turciei. Sunt ei cu adevărat atât de puţin informaţi? Sau nu vor să ştie mai mult? Sau nu au vrut până acum să ştie? Astfel de întrebări sunt mai mult decât necesare.

Aparent neaşteptată, dar foarte probabil necesară a fost schimbarea suprinzătoare a direcţiei Ankarei în politica externă. În două situaţii. În prima, preşedintele Erdogan a reparat relaţia cu Israelul. Şi tot Erdogan a prezentat public scuze preşedintelui Putin pentru doborârea unui avion militar rusesc şi uciderea pilotului la sol, după ce acesta se catapultase. Astfel încearcă Erdogan să se elibereze din tot mai evidenta izolare externă. Două fronturi sunt redeschise acum. În plus, el încearcă să reia dialogul cu preşedintele egiptean Al-Sisi, pentru a reîntări vechile alianţe din regiune.

Turcia îşi reia astfel un rol important în stabilitatea din Orientul Apropiat. Cea mai importantă problemă a Turciei se află chiar la graniţele ei: războiul civil din Siria. Turcia a preluat milioane de refugiaţi. Din prima zi a conflictului, Erdogan a anunţat că finalul războiului nu este posibil decât după ce Assad va fi înlăturat de la putere. Relaţii mai bune cu Moscova ar putea implica şi discuţii cu Siria, eventual chiar cu Assad.

Eliberarea ţării din blocaj

Erdogan vrea să iasă din izolarea diplomatică. Scopurile sale îl obligă să revitalizeze vechi alianţe. Este clar că Erdogan este mai pragmatic decât credeau mulţi. Şi în relaţia cu Berlinul am putea asista la o dezintoxicare, spre binele ambelor state, ca şi spre binele numeroşilor turci care trăiesc în Germania şi care au fost şocaţi de reacţiile stârnite după adoptarea Rezoluţiei privind Armenia de către Bundestag.

Erdogan încearcă să îşi elibereze ţara din blocaj. La fel de importantă va fi însă şi pacificarea ţării în interior. Ceea ce ar implica: revenirea la o soluţie politică în conflictul cu kurzii. Ar mai însemna şi revenirea la libertatea de opinie şi libertatea presei. Şi ar mai implica şi revenirea la democraţia turcă. Pe scurt: s-ar pune capăt încercării de a transforma Turcia întro autocraţie. Pericolul terorismului islamic va rămâne însă neschimbat.