1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Comentariu: Scârţâiala trebuie să înceteze

Germania şi Turcia sunt partenere. Acest aspect trebuie să redevină vizibil. După controversa Armenia/Incirlik ar fi posibil un nou început. Dar şi Turcia trebuie să demonstreze că vrea asta.

Când Ministerul de Externe de la Berlin anunţa, cu cinci săptămâni în urmă, că raporturile germano-turce scârţâie, aceasta însemna în limbaj nediplomatic că tocmai traversează o criză severă. Germaniei i se cerea să-i extrădeze în Turcia pe simpatizanţii predicatorului Gülen. De asemenea fusese rostită ameninţarea că acordul UE-Turcia privindu-i pe refugiaţi ar putea fi denunţat. În plus, deputaţi germani au fost împiedicaţi să-i viziteze pe militarii Bundeswehr staţionaţi la Incirlik. Toate acestea au fost poziţii de neconceput pentru partea germană. Iar tonul folosit de partea turcü a fost sub orice critică.

Între prieteni nu merge aşa

În loc să discute raţional despre problemele existente, turcii au ales să facă scandal. În repetate rânduri, ambasadorul Germaniei a fost citat să dea explicaţii la Ministerul turc de Externe şi despre această "măsură" presa a relatat în direct . Acesta nu este un comportament acceptabil între parteneri. Germania a trebuit să facă un efort considerabil pentru a-şi aminti că Turcia este totuşi un prieten - este aliată în cadrul NATO, este ţară candidată la UE şi un important partener comercial. Cum de au ajuns să scârţâie aceste relaţii?

von der Mark Fabian Kommentarbild App

Fabian von der Mark

Da, Turcia s-a simţit înţeleasă greşit şi tratată nedrept. La Ankara s-a născut impresia că Germania este mai puţin revoltată de tentativa de lovitură de stat şi mai nemulţumită de reacţia ulterioară a lui Erdogan. Această impresie a fost probabil întemeiată. Iar ministrul de Externe german s-a străduit recent să exprime post factum solidaritate şi compasiune pentru încercarera prin care a trecut regimul de la Ankara. La fel de ezitantă a fost şi Angela Merkel în contextul rezoluţiei Bundestagului de condamnare a genocidului din Armenia. Din perspectivă turcă, această rezoluţie este cel mai grav afront posibil. Iar Merkel a încercat, paradoxal, să ia distanţă apărându-i conţinutul dar subliniind că nu va avea urmări.

Germania a arătat astfel că nu doreşte o confruntare. Criticii afirmă că guvernului federal îi lipseşte coloana vertebrală. Dar acesta a fost preţul plătit în schimbul accesului în baza de la Incirlik. Misiunea militarilor Bundeswehr staţionaţi acolo nu este importantă doar pentru Germania ci pentru întreaga alianţă NATO. În lupta împotriva Statului Islamic, NATO are nevoie în continuare de capacităţile armatei germane. Iar Parlamentul de la Berlin acordă mandate noi doar dacă deputaţii îi pot vizita pe militari.

Nu mai există socoteli neîncheiate

Blândeţea părţii germane a fost în acelaşi timp o invitaţie la detensionare, la reluarea relaţiilor normale între parteneri. Nu mai există socoteli neîncheiate. Turcia trebuie să aplice înţelegerea cu UE privindu-i pe refugiaţi şi să accepte că regimul vizelor nu poate fi liberalizat decât în condiţiile cunoscute. Turcia ar trebui să ia în serios şi criticile provocate de nerespectarea, în propria ţară, a normelor statului de drept, de încălcarea drepturilor omului, a libertăţii presei, cu precădere când sunt formulate de parteneri. Turcia trebuie să arate că merge şi fără scârţâieli; nu mai are motive pentru a se simţi ofensată.