1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Comentariu: Rusia, mereu la masa negocierilor

Acordul de asociere Ucraina-UE provoacă Rusia. Bruxelles-ul şi Kievul ar trebui să acţioneze cu mult tact, este de părere Christoph Hasselbach.

În urmă cu aproximativ un an, Acordul de asociere dintre Ucraina şi Uniunea Europeană era gata de semnat. În ultimul minut, însă, fostul preşedinte Viktor Ianukovici a făcut un pas înapoi. Moscova îl ameninţase cu consecinţe economice dure dacă, într-adevăr, semnează.

Concomitent cu ameninţarea, supraîndatorata Ucraină era ademenită cu acordarea unui credit consistent dacă dă curs solicitărilor Rusiei. Iar Ianukovici a cedat. Fostul lider de la Kiev şi-a atras, astfel, mânia compatrioţilor săi. Mai mult, după săptămâni întregi de proteste, Ianukovici a plătit cu funcţia.

Succesorul său, Petro Poroşenko, ar vrea să ducă la bun sfârşit ratificarea acordului, dar se află în aceeaşi situaţie dificilă - atât în relaţia cu Moscova cât şi în politica internă. Ca să mai îmbuneze puţin Rusia, preşedintele Ucrainei a propus Bruxelles-ului amânarea acordului de liber-schimb cu UE până la începutul lui 2016. Între timp, Poroşenko speră ca relaţia cu Rusia să se mai detensioneze.

Totuşi, din cauza amânării, mulţi ucraineni se simt trădaţi de pro-occidentalul lor preşedinte. N-ar fi exclus ca, în curând, lumea să iasă în stradă şi să demonstreze împoriva lui. În principiu, însă, conducerea de la Kiev nu are de ales. Din punct de vedere economic, Ucraina e la pământ, iar Rusia i-ar putea da lovitura de graţie.

La toate acestea se adaugă situaţia militară: anexarea peninsulei Crimeea a demonstrat că, atunci când prinde ocazia, Vladimir Putin acţionează fără scrupule. Soldaţii săi se află deja în estul Ucrainei. Şi iată cum apropierea Ucrainei de Uniunea Europeană se produce cu armele ruşilor în coastă - în adevăratul sens al cuvântului.

UE oferă, dar şi cere

De aceea, UE şi Ucraina ar trebui să adopte tehnica paşilor mărunţi. În aceste condiţii, răbdarea ucrainenilor ar fi pusă la grea încercare. În plus, problema se mai pune şi altfel: avantajele economice ale parteneriatului cu uniunea celor 28 se vor vedea peste ani de zile, în timp ce pedepsele lui Putin se simt imediat.

Christoph Hasselbach

Christoph Hasselbach

Bruxelles-ul oferă, dar şi pretinde. Mai ales reforme. Subvenţiile în agricultură şi ajutoarele destinate industriei metalurgice vor dispărea într-o bună zi. Pe piaţa ucraineană va pătrunde concurenţa din occident, iar producătorii autohtoni vor avea mult de luptat pentru a putea rezista în faţa firmelor străine.

Acestea sunt procesele fireşti prin care trece orice ţară care aspiră la integrarea în UE. În cazul Ucrainei, însă, toate acestea au o pregnanţă deosebită.

Şi, totuşi, majoritatea populaţiei vrea să apuce pe acest drum. În fond, ce opţiuni mai are? Intrarea în Uniunea Eurasiatică (UEE), cu siguranţă - nu. Cel puţin nu de bună voie. Rusia ştie numai să ameninţe, iar avantajele obţinute pot fi retrase oricând. Mai mult, Kremlinul ia ce vrea şi când vrea - vezi Crimeea.

Nici Uniunea Europeană nu-i raiul pe pământ, dar măcar oamenii ştiu pe ce se pot baza şi cum decurge procesul de integrare. Diverşi politicieni europeni au spus că, dacă Ucraina ar fi aderat la UE cu valul din 2004, în ziua de azi ucrainenii ar fi avut un nivel de trai asemănător cu cel al polonezilor. Şi n-ar fi fost puţin lucru!

Dar Ucraina n-a făcut-o şi nici nu se ştie dacă se mai poate fiindcă Putin n-o lasă. Are dreptul să decidă Moscova ce alianţe sau acorduri încheie Kievul? Fireşte că nu. Dar numai un nebun n-ar ţine cont de Rusia când aşa de mult e în joc.

Prin urmare, Ucrainei nu-i mai rămâne decât să facă paşi mici, să-şi păstreze deschise toate opţiunile şi să ducă muncă de lămurire cu conducerea Kremlinului pentru a o face să priceapă că n-are de ce să se teamă dacă Ucraina se apropiere de UE. Ar fi bine dacă ţara ar primi statutul special din partea UE. Şi ar mai fi ceva: Bruxelles-ul ar trebui să ţină sub control spirala sancţiunilor şi contrasancţiunilor.

Sancţiuni pentru încălcarea dreptului internaţional - da. Sancţiuni ca sa arăţi cine e mai tare - nu. În acest ultim caz, ar exista numai perdanţi.