1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Comentariu: Relaţii bilaterale SUA-Cuba

Pe zi ce trece, Cuba iese din conul de umbră al diplomaţiei. Reluarea relaţiilor diplomatice între America şi statul insular este un lucru bun, dar care vine târziu, consideră Miodrag Soric.

Când, peste câteva decenii, istoricii îşi vor îndrepta atenţia către mandatele lui Barack Obama, cu siguranţă nu vor putea ignora un lucru: reluarea relaţiilor diplomatice cu Havana, după mai bine de jumătate de secol de amară duşmănie politică.

Predecesorii lui Obama ar fi trebuit să facă acest pas încă de acum mult timp. Niciun stat comunist nu rezistă în clipa în care cetăţenii lui descoperă avantajele economiei de piaţă. Mai devreme sau mai târziu, dictaturile sunt forţate să facă mai multe compromisuri. Numai că Washingtonul a preferat să fie încăpăţânat şi după sfârşitul Războiului Rece.

Soric Miodrag Kommentarbild App

Miodrag Soric

Fără să vrea, predecesorii lui Obama au consolidat puterea comuniştilor din Cuba, care de-a lungul decenilor au putut să dea vina pe "americanii cei răi" pentru orice lucru defectuos, precum lipsa unor bunuri de consum sau situaţia precară a infrastructurii. Situaţia se schimbă însă odată cu reluarea relaţiilor diplomatice între cele două ţări. Cel puţin pe termen mediu, capitalul american va inunda Cuba. Să sperăm că astfel va fi măturată şi moştenirea politică a fraţilor Castro.

De ce i-a trebuit Washingtonului atât de mult timp pentru a da dovadă de pragmatism şi flexibilitate în relaţia cu statul insular? Până în 1991, relaţiile americano-cubaneze erau indisolubil legate de Războiul Rece. Deşi Fidel Castro nu a dorit acest lucru de la bun început, Havana a devenit un avanpost sovietic. Când steagul roşu a căzut de pe Kremlin, situaţia economică a Cubei a început să se înrăutăţească. Atât Bush senior, cât şi fiul acestuia, precum şi Bill Clinton au sperat că, mai devreme sau mai târziu, conducerea roşie a Havanei va dispărea. Familia Castro s-a dovedit a fi însă rezistentă, aşa că pur şi simplu a rămas. Precum dinozaurii care nu înţeleg că vremea lor a trecut.

Simultan, influenţa cubanezilor aflaţi în exil în SUA a rămas intactă. Cel mai de vază reprezentant al lor este senatorul de Florida, Marco Rubio, devenit între timp candidat republican la preşedinţie. Rubio se opune vehement refacerii relaţiilor diplomatice cu statul cubanez, decizie pe care o consideră un act de "trădare" faţă de victimele lui Fidel Castro.

La fel ca el gândesc alte câteva sute de mii de cubanezi exilaţi, cu precădere cei în vârstă de peste 40 de ani. Cei mai tineri tind să susţină dispariţia blocadei politice, măcar pentru faptul că vor să îşi revadă ţara, lucru imposibil până acum.

De acum înainte, călătoriile către Cuba vor fi mai simple şi mai ieftine. Vor apărea zboruri directe cu plecare din New York şi alte oraşe americane, ba chiar şi curse cu feribotul - o navă ajunge din Florida în Cuba în mai puţin de 4 ore. Costul? 170 de dolari. Interesul companiilor transportatoare este enorm, iar mulţi afacerişti simt că au dat peste o mină de aur.

Toate bune şi frumoase? Nu chiar. Deschiderea uşii diplomatice va scoate la lumină tenebroasa politică a Cubei. Oamenii de acolo vor începe să vadă viaţa cu alţi ochi. Vor apărea schimbări majore şi drumul către democraţie va fi foarte dificil. S-a văzut acest lucru şi în ţările est-europene. Cuba va avea nevoie de un partener cu potenţă financiară care să o ajute să treaca peste tranziţia către o societate liberă. Americanii pot şi trebuie să îşi asume acest rol, însă doar când şi dacă vor învăţa din greşelile trecutului. Un parteneriat înseamnă o relaţie pe picior de egalitate. Reluarea relaţiilor diplomatice cu Havana este un bun început. Nimic mai mult.