1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Comentariu: Reformă sau moarte politică

Guvernul francez a prezentat reforma pieţei muncii. Odată cu aceasta va fi decisă soarta preşedintelui Macron. Dacă nu va face faţă protestelor, poate să plece liniştit acasă, e de părere Barbara Wesel.

Preşedintele Franţei, Emanuel Macron

Preşedintele Franţei, Emanuel Macron

Preşedintele Macron nu a avut o vară prea bună. Ridicarea soţiei lui la rangul de primă doamnă nu i-a adus titluri favorabile în presă, cum nici costurile pentru make-up artista sa nu au dat prea bine în presă. Popularitatea i-a scăzut dramatic la finalul verii. Dar de fapt acestea sunt nimicuri. Arată însă cu cât de multă atenţie este urmărit tânărul preşedinte. Reforma pieţei muncii va demonstra cât este de pregătit pentru a guverna, iar viitorul său politic depinde de acest lucru. 

Macron are o fereastră pentru reforme

Predecesorii săi, Nicolas Sarkozy şi mai ales Francois Hollande, au eşuat dramatic atunci când au dorit să schimbe vechile legi pe baza cărora funcţionează piaţa muncii. Conservatorul nu a făcut faţă mişcărilor de stradă. Iar socialistul a tras atât de mult de reforme, până şi-a pierdut tot sprijinul. 

Socialiştii lui Hollande au pierdut mult la alegeri, pe bună dreptate. Şi pentru că nici în tabăra de extremă dreapta nu există stabilitate, Macron are deocamdată drum întins din punct de vedere politic. Pentru că, deşi deputaţii săi au potenţial de a face greşeli şi de a crea scandal, îi oferă preşedintelui o mare şi stabilă majoritate. 

Sindicatele se luptă pentru propria supravieţuire

În plus, puterea sindicatelor scade. Deşi CFDT se opune reformei, în ciuda mai multor luni de negocieri cu guvernul, nu intenţionează să iasă în stradă. Pe de altă parte, cei de la sindicatul CGT au anunţat că vor scoate francezii în stradă la mijlocul lui septembrie. Dar problema lor principală nu este protejarea locurilor de muncă, aşa cum scrie oficial pe steaguri, ci a propriului viitor. Sindicatul de stânga CGT pierde membri şi influenţă. Numai în jur de 11% dintre francezi sunt membri de sindicat. Aşa că nimeni n-ar trebui să se teamă de mii de steaguri roşii pe străzi şi de violenţă, pentru că sindicatele radicale mai sunt susţinute doar de un procentaj minim din populaţie. 

Primesc însă sprijin din partea socialiştilor de stânga conduşi de Jean-Luc Mélenchon. Acesta face parte din singura opoziţie funcţională şi a primit totuşi 17% din voturi. Furoarea sa comunistă şi puterea de luptă n-ar trebui subapreciate. 

Dar dacă cumva se va crea haos în septembrie, Emanuel Macron va trebui să-i facă faţă. Majoritatea francezilor nu va ieşi în stradă, iar mulţi chiar îşi doresc reforme. Preşedintele ar trebui să înceapă din nou să comunice. Atitudinea sa superioară se întoarce împotriva lui. Trebuie să se arate neînfricat, aşa ca în campania electorală şi să caute contactul cu firmele şi cu angajaţii, chiar dacă este fluierat şi huiduit. 

Era demult timpul pentru reforme

Barbara Wesel, DW Bruxelles

Barbara Wesel, DW Bruxelles

Dreptul muncii în Franţa este un mamut. Sutele de pagini de legi ar trebui aruncate la gunoi. În contextul acestei legislaţii rigide e de mirare că mai există defel locuri de muncă în Franţa. Ca atare, faptul că Macron vrea să se concentreze pe întreprinzătorii mici şi mijlocii este de bun augur. Mai ales acestora trebuie să le facă preşedintele viaţa mai uşoară, pentru că în această zonă potenţialul noilor locuri de muncă este cel mai mare.   

Nu este vorba despre sfârşitul statului social şi al drepturilor agajaţilor în Franţa; aceasta este numai propagandă. Este vorba despre deschidere pentru contracte tarifare întreprinderi, mai mult spaţiu de manevră pentru firme şi o anumită relaxare a politicii de protecţie socială. Deocamdată lucrătorii în Franţa sunt împărţiţi în două categorii: cei care au locuri de muncă perfect protejate şi lucrătorii cu contracte temporare, care nu au nicio şansă să pătrundă în sistem. Dovada cea mai bună a disfuncţionalităţii sistemului este somajul de ani de zile de peste 10%.

Viitorul lui Macron depinde de succesul reformei

Totul este acum în joc pentru preşedinte. Trebuie să câştige această primă rundă a disputelor şi să transforme reforma într-un succes. Altminteri va deveni după numai jumătate de an un "lame duck". Macron a declarat recent, în timpul călătoriei sale prin Europa de sud-est, că Franţa este nereformabilă şi că francezii au prea multe pretenţii. Atenţie, aşa ceva poţi să gândeşti, dar nu poţi să spui, pentru că sună arogant. 

Aroganţa este cel mai mare pericol pentru un preşedinte. Acum trebuie să-şi suflece mânecile şi să treacă la treabă, chiar dacă se consideră prea elegant pentru această luptă politică. Francezul ar putea învăţa ceva de la Angela Merkel: nu ai voie să te îmbeţi niciodată din propria putere şi trebuie să rămâi cu picioarele pe pământ. Altfel, Emanuel Macron ar putea eşua chiar din primul mandat. 

Autoare: Barbara Wesel/lp